Subvenții de peste 30 de milioane de euro pentru chiriile magazinelor din mall-uri sau cum să finanțezi subdezvoltarea cu bani publici
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Guvernul României anunță că vrea să ajute magazinele din mall-uri care au avut activitatea suspendată pe perioada stării de urgență, oferindu-le granturi de la stat pentru a acoperi 50% din costurile chiriei. Să dai bani magazinelor din mall-uri nu e doar o risipă, este o cheltuială care încurajează un model de business toxic pentru orașe și dăunător dezvoltării, atrage atenția Victoria Stoiciu, într-un comentariu pentru Libertatea.
Cuprins:
Cel mai probabil, proiectul de Ordonanță de Urgență va fi adoptat luna aceasta, după ce va obține acordul Comisiei Europene, întrucât granturile pentru chirii reprezintă o formă de ajutor de stat. Singura speranță e că nu va obține acordul CE. Ajutoarele de stat sunt un instrument de politici publice care, dacă e folosit cum se cade, poate produce beneficii economice majore pentru întreaga societate.
Acordând ajutoare de stat unor sectoare strategice, o țară își poate trasa direcții de dezvoltare și își poate construi avantaje competitive semnificative.
Spre exemplu, Planul de relansare economică prezentat cu câteva zile în urmă de prim-ministrul francez Jean Castex prevede suma de 35 de miliarde de euro pentru a stimula competitivitatea companiilor franceze și pentru a încuraja relocarea industriilor în șase sectoare considerate strategice.
Dar o condiție esențială pentru ca ajutoarele de stat să producă dezvoltare este existența unei viziuni pe termen lung, care produce o prioritizare a sectoarelor către care se alocă ajutoarele, în funcție de contribuția lor la dezvoltare.
Finanțăm subdezvoltarea țării
Altfel, riscul e să arunci cu bani zadarnic. Sau și mai grav, riscul mare e să menții o țară întreagă în subdezvoltare. Exact acesta va fi efectul subvenționării chiriei magazinelor din mall-uri.
Comerțul nu e în nici un caz un sector care să contribuie semnificativ la dezvoltare. Cu siguranță, creează niște locuri de muncă, dar sunt locuri de muncă prost plătite.
Salariile din comerț reprezintă<a href="http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15818.pdf"> doar 84%</a> din media salariilor pe economie, iar intensitatea muncii e de regulă destul de mare - cu alte cuvinte, angajații muncesc mult și pentru bani puțini.
Apoi, sectorul comerț stimulează cererea de forță de muncă slab calificată, ceea ce nu face decât să ne mențină în paradigma de subdezvoltare bazată pe forță de muncă ieftină și slab pregătiă.
Nu în ultimul rând, valoarea adăugată în economie a comerțului e una scăzută, iar dezvoltarea unei țări se face prin stimularea sectoarelor economice care produc valoarea adăugată crescută.
Toate aceste caracteristici ale sectorului comerț nu înseamnă în nici un caz că trebuie să desființăm comerțul românesc - nici vorbă.
Dar de ce am acorda ajutoare de stat unui sector care oferă salarii mici, care se bazează pe forță de muncă slab calificată și a cărui valoare adăugată în economie e scăzută?
Iar proiectul Ordonanța de urgență nici măcar nu vizează sectorul comerț în ansamblul său, ci doar o mică, foarte mică părticică a sa - magazinele din mall-uri.
La cum e gândit ajutorul de stat, partea leului ar putea reveni unui număr extrem de mic, de 30-40 de beneficiari, cum sunt lanțurile internaționale de magazine care operează în spațiile comerciale ale mall-urilor.
Guvernul a avut grijă să prevadă un plafon foarte ridicat pentru ajutorul de stat maxim pe care îl poate primi un singur beneficiar și care se ridică la cifra de 800 de mii de euro, reprezentând 50% din valoarea cheltuielilor cu chiria fixă.
Cine plătește chirii de 1 milion jumătate de euro pe an în afară de marile lanțuri comerciale internaționale, care au magazine deschise în toate mall-urile din țară? Lanțuri care fac parte din multinaționale care sunt reputate pentru expatrierea profiturilor și practicarea prețurilor de transfer.
Ajutoare pentru multinaționale cu afaceri cât PIB-ul României
Apoi, acești bani vor intra în buzunarele unor așa numiți antreprenori români, proprietari ai spațiilor comerciale, unii cunoscuți pentru ”tunurile” pe care le-au dat și pentru legăturile cu politicul, datorită cărora s-au îmbogățit, cum ar fi Iulian Dascălu sau Gabriel Popoviciu.
În total, peste 30 de milioane de euro din banii publici ar putea să plece către proprietarii de spații comerciale și către marile lanțuri comerciale pentru a le finanța profiturile.
Din păcate, nimic nou sub soare - diverse analize ne relevă faptul că marea majoritate a ajutoarelor de stat acordate în țara noastră se îndreaptă către companii multinaționale, care au cifre de afaceri mai mari decât PIB-ul anual al României.
Celui ce are, i se va da, iar celui ce n-are, i se va lua ce are - acesta e principiul călăuzitor al politicilor guvernamentale din ultimii 30 de ani de capitalism.
E adevărat că proprietarii de spații comerciale au fost loviți de pandemie, dar tocmai de aceea era un moment bun pentru regândirea modelului de afaceri. Orașele României încep să semene cu niște scene din filmele post-apocaliptice, devastate însă nu de explozii nucleare, ci de explozia deșănțată a mall-urilor.
Distrugerea comerțului stradal
Orice oraș european are mall-uri, dar la noi dezvoltarea acestora s-a făcut cu un cost uriaș și anume distrugerea comerțului stradal, poluarea cu noxe și traficul nebun creat în jurul conglomeratelor comerciale de tip mall. Decontăm cu toții costurile vizibile și invizibile ale acestui model de business.
În loc să se folosească de oportunitate pentru a împinge lucrurile într-o direcție care să revigoreze comerțul stradal, să aeriseasca orașele țării, Guvernul subvenționează cu bani grei un model de business toxic pentru noi ca societate.
Și dacă se spunea că Dragnea a furat de la copii, atunci acordarea de ajutoare de stat marilor magazine din mall-uri nu e nimic altceva decât modalitatea legală de a lua de la copii și de la săraci pentru a da celor bogați. Dar nu e doar asta. Este maniera legală de a subvenționa cu bani publici distrugerea calității vieții orașelor României. Și rețeta perfectă pentru finanțarea de către noi toți a subdezvoltării.
