Sunt mai puțin ubicuă, stau acasă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De ceva vreme încoace mă obsedează un lucru: faptul că această “rânduială” nu va mai dura mult, că vom avea nevoie de un reset, că nu mai putem trăi într-o lume în care toți știu să facă de toate, dar nimeni nu mai este specialist în nimic. Se întâmplă. Altfel decât ne imaginam, dar se întâmplă!
Lucrurile au luat-o razna total odată cu apariția și dezvoltarea internetului, care ne-a dat senzația că totul este posibil.
Au început să apară starurile online, despre care nu știai exact cu ce se ocupă, au luat amploare cursurile online care într-o săptămână sau două te transformau azi în bucătar, mâine în ospătar, ba și în pictor, IT-ist și cam orice îți doreai, pentru o sumă potrivita de bani.
Și uite cum am ajuns să ne enervăm în fiecare zi pentru că cel care ne servește la restaurant ne pune cafeaua în poală, deoarece săptămâna trecută era șofer sau vânzător..., când vedem la televizor că, dacă mergem liniștiți pe stradă, ne poate cădea o macara în cap, că nici la doctor nu suntem prea în siguranță…
Nu m-aș fi gândit o secundă că acest reset va avea loc atât de repede și, mai ales, provocat nu de niște campanii de responsabilizare, ci de un... virus. Un virus care, în toata panica și isteria create în jurul lui, ne invită la calm. La a sta o dată în viață, măcar pentru două săptămâni… în casă.
Acolo unde, iată, avem vreme de reflecție, de odihnă (chiar dacă lucrăm de acasă, sunt totuși niște ore bune pe care le câștigăm: nu mai stăm în trafic, nu ne mai “gătim” pentru interacțiunea socială), ne reduce goana după a fi și a face o mie de lucruri deodată.
Atunci când stai acasă începi să te gândești la lucruri care într-adevăr contează, planurile nu se mai reduc la: “hai să-mi mai iau încă un job, ca să mai plec un weekend la Lisabona”, descoperi ce îți place cu adevărat și te concentrezi pe asta.
Îți strângi prietenii foarte apropiați și familia în jur, realizezi că nucleul acesta e important și nu e ok că l-ai neglijat în toți acești ani de fugă bezmetică prin aeroporturi sau la tot felul de evenimente stupide.
Totodată realizezi că, iată, dacă nu te miști atât de mult nici nu mai poluezi, toate vânzolelile tale de dus și întors din fiecare zi, dar și weekend-urile din Lisabona, Milano și Budapesta ți-au redus amprenta de carbon într-un fel în care numai un virus ar fi putut (din păcate), în ciuda tuturor campaniilor de până acum, care încercau să mobilizeze oamenii. Tot virusul a determinat reducerea consumului nesăbuit de produse nocive din China: gândește-te la tonele de plastic care nu s-au mai produs și nu au mai invadat piețele din Europa.
Oh, da, consumul e benefic pentru economie, în general. Însă consumerismul, cumpăratul acela fără cap și responsabilitate, e mai rău ca orice virus.
Vom traversa o perioada de recesiune cum probabil nu am mai experimentat până acum, dar cred că vom ieși din ea mai echilibrați, mai aplecați spre valori, spre lucrurile care într-adevăr ne aduc echilibru în viață.
Și ca să închei ideea de început, e bine “să fii om bun”, dar trebuie să fii bun și la ceva, iar la toate n-ai cum, crede-mă. Am încercat și eu.
