Țara lui guru

Mă tem să nu se fi întâlnit cumva, în cine știe ce aparté, Daea la costum cu legendara oaie primordială, oaia geto-dacică, degrabă dătătoare de brânză cosmică.

Parcă îl și văd pe Daea, el însuși iubitor de cânepă, către oaia sfântă: bună dimineața, melc, bună dimineața, brânca ursului, bună dimineața, trei frați pătați, bună dimineața, energie pătrunsă pe sub fustă, bună dimineața, mușețel, bună dimineața, viezure, bună dimineața, varză, bună dimineața, barză, bună dimineața, brazdă, bună dimineața, mânz, bună dimineața, cormorani hulpavi, bună dimineața, lup căzut din cerul străbun, bună dimineața, glie, bună dimineața, humă, bună dimineața, cucuruz, bună dimineața, țară!

Cine știe ce o fi fost între dânșii – Daea și oaia, să nu speculăm. Cert e că apoi, din spuma mării, a pădurii, a delirului protocronist înțolit, s-a întrupat însuși guru, purtătorul flăcării divine în vechea Valahíe. 

Nu e ușor să ajungă alți muritori la înțelepciunea mimului Puric, dar uite că, finanțat de securiști bătrâni de interior și exterior, guru s-a ridicat pe toculeț și a reușit, propulsat și de tik-tok-mini-tok, locul unde se duce gândirea să moară cu strigături. E aproape la fel de fanatic precum mimul chel cu părul creț.

Țara acestui guru pitic, românesc, vai!, nu există decât în imaginar. Este o șaorma cu de toate, de la ceaușism reșapat, la extratereștri care se trag din Ștefan cel Mare. 

Nu se vede, dar guru are pe căpățână un coif dacic special, cu antenă, cu care prinde posturi de radio marțiene, frumos. Și, desigur, Radio Moscova.

În țara lui guru, tot țăranul este sfânt. În România, s-au mai văzut cazuri în care mai joacă și țăranul la păcănele, se uită la Las Fierbinți și a dat în patima țuicii.

În țara lui guru, avem industrie, nu așa, de parcă ne pregătim să intră în Anglia anului 1826. Încă un deceniu și un pic îndărăt și inventăm locomotiva.

În țara lui guru, creștem cai (albi, verzi pe pereți, nu se precizează), curge aurul negru în valuri, avem atâta petrol încât nici nu e de mirare că o să ajungem o Venezuelă.

În țara lui guru, totul încape în aceeași frază, în aceeași idee care nu se mai naște: Hristos, Eminescu, încălzirea globală, oculta, Soros, poporul, legionarii, Codreanu și mareșalul Antonescu, criminalul de război.

E nevoie într-adevăr de un popor cu nevoi cu totul speciale să lege între ele cuvintele care curg din gura logoreicului guru.

Pare că sunt niște cuvinte care au câștigat la loterie să umple aerul carpato-danubiano-pontic, dar nu sunt și legate între ele, nu pleacă de nicăieri și nu duc nicăieri, dacă ești în căutare de argument logic, de rațiune, de coerență, de claritate. Ți-ai găsit!

Dar cine se mai împiedică de asemenea fleacuri, când guru a fost uns de Dumnezeu (care e român, nu e din Albania, nu e din Alabama, nu e din Tadjikistan, e român de-al nostru, ca generalul Ciucă). Știe el toate alea, ne duce până la Caspică și până la Moscova. 

Căci secta lui guru n-are nevoie de argument logic, are nevoie de răzbunare, votează cu guru cu tot neamu, vot masiv!, ca să moară de necaz post-mortem Rațiu și Câmpeanu.

Țara lui guru e un ospiciu în aer liber în care totul se întâmplă cu drag. Se iese din istorie, dar se iese cu drag și madam Cristela dansează în chiloți patriotici în zăpadă, zăpadă, zăpadă…

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE