Postul, între detoxifiere și autopenitență. Psihologul explică diferența dintre restricțiile autoimpuse din motive de sănătate și din motive religioase
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Postul, între detoxifiere și autopenitență. Psihologul Libertatea explică diferențele dintre motivele care fac oamenii să renunța la carne, lactate, brânzeturi și ouă înainte de Paște.
Cuprins:
Postul pentru sănătate
Postul pentru sănătate este un fel de dietă, un regim temporar, care are rol de disciplinare alimentară, într-o epocă în care majoritatea mănâncă pe fugă și fără a face o triere pe criterii de calitate a hranei. Dacă se mai pierd și câteva kilograme în urma acestui regim, cu atât mai bine!
Principala motivație a postului pentru sănătate este curățarea organismului, detoxifierea, purificarea și redirecționarea energiilor dinspre sistemul digestiv către alte paliere, cum ar fi cel imunitar sau cel psihologic.
Medicii spun că în perioada postului scade nivelul colesterolului din sânge și, prin urmare, scade și riscul de îngroșare a pereților vaselor sangvine. La fel, se reduce țesutul adipos de sub piele, se curăță intestinul gros de reziduuri, iar calitatea somnului se îmbunătățeste tocmai pentru că procesul de digestie nu ne mai consumă atât de multă energie.
Din punct de vedere psihologic, postul ținut pentru sănătate dezvoltă disciplina și voința. Din păcate însă, după încheierea acestei perioade, cei mai mulți oameni revin la indisciplina culinară dinainte. Astfel, se compromit toate procesele bune care au avut loc în organism. Practic, se face un pas înapoi, iar starea de sănătate o poate lua din nou pe o pantă descendentă. La fel, silueta.
Postul, între detoxifiere și autopenitență. Efecte neplăcute
Poate părea bizar, mai ales pentru cei care nu au ținut niciodată post și nu sunt familiarizați cu procesele care au loc în organism după renunțarea la produsele de origine animală, însă în primele zile de restricții alimentare apar niște probleme. Motivul: se strică balanța homeostazică și e nevoie de timp pentru reechilibrare și recalibrare la noul mod de hrană. Pot apărea: o stare de ușoară oboseală, transpirații, tremor, palpitații, grețuri, vărsături, confuzie, tulburări vizuale, cefalee, nervozitate sau iritabilitate. Cu puțină voință însă, aceste efecte neplăcute pot fi depășite, iar după câteva zile, organismul se va adapta noului mod de alimentație.
Dacă te numeri printre cei care postesc, ți-am pregătit o mulțime de rețete care te vor ajuta să treci mai ușor peste această perioadă. Descoperă și cele mai bune mâncăruri de post recomandate de celebrul chef Horia Vîrlan!
Postul din motive religioase
Postul religios are la bază în special ideea de autopenitență. Spre deosebire de cel urmat pentru sănătate, acesta nu are doar restricții alimentare, ci și de ordin sexual ori psihologic - chiar și anumite gânduri sunt interzise!
Pentru mulți români, ideea de Dumnezeu este mai presus de orice. Postul, alături de mersul la biserică, spoveditul, aprinderea lumânărilor și donațiile financiare către lăcașurile de cult sunt activități foarte importante în viața lor.
Postul este și un mijloc de rezolvare a problemelor - fie ale personale sau ale apropiaților. Oamenii religioși țin post ca să le meargă bine, să le fie rudele sănătoase, să aibă noroc la bani ori în dragoste. Îl “îndatorează” pe Dumnezeu, pentru ca el, apoi, să-i ajute. E ca un joc al cererii și ofertei, o negociere cu Divinitatea. Alții, la fel de religioși, cred că faptele rele pe care le-au săvârșit sunt contrabalansate de suferința și de disconfortul pe care le simt când țin post, iar autopenitența le va aduce iertarea păcatelor.
În concluzie, oamenii care țin post din motive religioase vor să li se rezolve o problemă personală de către o instanță superioară lor. Cu cât ești mai vulnerabil ca om, cu atât ai nevoie de o autoritate mai mare care să-ți ghideze destinul și să hotărască pentru tine, iar postul, prin restricția de la mâncare sau de la poftele trupești, se presupune a fi o plată către Dumnezeu.
Restricționările, autoînvinovățirile, frica de Dumnezeu și ideea de penitență - presupuse de post și promovate de preoți - sunt și un mod eficient al bisericii de a controla mase mari de enoriași. Oamenii credincioși sunt mai puțin predispuși la a-și aroga drepturi, la a genera conflicte, la a face fapte rele sau la a se autodepăși ca nivel de cunoaștere. Cu alte cuvinte, fricile și învinovățirile îi fac mai supuși, mai buni.
Din punct de vedere sociologic, frica de Dumnezeu, la fel ca frica de lege, asigură ordinea socială. În lipsa autoînvinovățirilor și autorestricțiilor cultivate de biserică și de religie către marile mase de enoriași, acești oameni și-ar pierde reperele de bun simț și s-ar crea haos.
Societatea modernă, axată pe cunoaștere și dezvoltare personală, predispune la eliberarea de sub imperiul autoconstrângerilor generate de teama de Divinitate, iar bunătatea autentică și voluntară a oamenilor va trebui să îi ia locul.
