Tot ce trebuie să știi despre whistleblowing

Conceptul de whistleblowing nu este unul neapărat nou, dar era de așteptat ca acest fenomen să ia  amploare într-o eră în care informația circulă cu viteza gândului. Chiar dacă un “whistleblower” se pune în pericol atunci când desfășoară o astfel de activitate, ceea ce face el este mai mult decât necesar pentru societate. Află din cele ce urmează tot ce trebuie să știi despre acest fenomen! 

Cine este whistleblower-ul?

Whistleblower se traduce în limba română drept avertizor de integritate, mai exact o persoană care identifică activități ilegale sau imorale, ce au loc fie într-un organizație publică sau privată, o companie sau într-un departament din guvern și decide să le divulge. El are de ales dacă să emită o avertizare internă, de obicei către un superior sau să facă publice informațiile pe care le-a descoperit. 

De câte tipuri poate fi avertizarea? 

Whistleblowing sau avertizarea poate fi de mai multe feluri, așa cum spuneam și mai sus, fie că ne referim la încălcări ale regulamentului unei firme sau la încălcarea legii, fraudă sau alte forme de corupție. Așadar, putem clasifica avertizările în patru mari categorii. 

Avertizare internă 

Cele mai frecvente, vizează de obicei raportările activităților ilegale sau comportamentelor imorale ale colegilor sau superiorilor în cadrul organizațiilor. Aceste avertizări se fac în mod anonim, asta pentru ca avertizorii să aibă curajul despre a vorbi despre nereguli fără să se teamă de represalii. 

Avertizare externă 

De obicei raportează ilegalitățile sau abaterile comise de angajați sau entități din afara unei organizații. Pentru a alege persoana sau instituția către care se face raportarea, de obicei avertizorul ia în calcul gravitatea faptelor sau natura informațiilor pe care urmează să le dezvăluie. De obicei instituțiile către care se face raportarea sunt poliția, avocații, mass-media sau agențiile antifraudă/anticorupție. 

Avertizare în sectorul privat 

Acest tip de avertizare este mai puțin vizibilă decât cea din sectorul public și astfel înregistrările legate de aceste situații dispar mult mai ușor. Raportările se referă de obicei la acuzații de limbaj neadecvat, furt/fraudă, spălare de bani, hărțuire sexuală, exploatarea muncitorilor sau chiar încălcări ale drepturilor omului. 

Avertizare prin intermediul agențiilor externe

Ne referim la situațiile în care agențiile externe de specialitate sunt folosite pentru a raporta ilegalități sau abateri comise de către oameni din managementul superior al companiilor sau de către funcționarii de rang înalt. Influența majoră a pârâților este motivul pentru care se recurge la astfel de strategii. Agențiile specializate în acest domeniu pun în primul rând accentul pe protecția avertizorilor, mai exact le asigură anonimatul. 

Cum sunt protejați avertizorii? 

Foarte multe persoane se tem încă de posibilele represalii ale procesului de whistleblowing, cele mai importante griji fiind legate de pierderea locului de muncă. Astfel, potrivit Directivei UE din 23 octombrie 2019, se interzice orice formă de represalii sub forma suspendărilor raportului de muncă, schimbări ale programului de lucru, concediere, blocare a formării profesionale, intimidare, discriminare, hărțuire, evaluare negativă a performanței profesionale sau alte tentative de manipulare. 

În plus, persoana care va fi desemnată să soluționeze raportarea trebuie să nu dezvăluie identitatea  avertizorului sau informațiile ce pot permite identificarea directă sau indirectă a acestuia. 

Deși România avea obligația de a transpune această lege și la noi până în data de 17 decembrie 2021, momentan avem doar un proiect de Lege publicat pe 14 decembrie. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE