Accentul pe adevar

Indiferent de vreme si indiferent de sezon, Gheorghe Stefan este mereu acolo, la datorie, in primul rand al negustorilor de cinste si al vanzatorilor de onoare. Pentru el, creatia nu mai are secrete, ci doar obligatii. El a inventat roata, el pretinde beneficii de pe urma ei. El a negociat puncte si a stabilit spagi, el pretinde acum sa-i strangem mizeriile intr-un ambalaj stralucitor, sa ni le punem de gat si sa ne aruncam inainte, pe incredere, intr-un viitor terfelit de un trecut mai murdar decat orice prezent. El vrea totul pentru ca investeste, pentru ca pune suflet, pentru ca apare la televizor, pentru ca se bate pentru Ceahlaul, pentru ca a facut egal si-acolo, si-aici, cu Juventus, in fine, el vrea totul, stiind foarte clar ca isi poate permite totul. A fost blat cu Dinamo? Foarte bine, mergem inainte! A fost blat cu Bistrita? Nu-i nimic, ce mai conteaza asta acum, cand dibacele Iordanel Purica a inscris ca Rivaldo pe San Siro?

Duminica seara, la TV Romania 1, Stefan ne-a dat lectii de morala, bine infipt intr-un scaun meschin. Cu gesturi largi si suficiente, el a vorbit despre instante, despre Dumnezeu, despre valori, despre viata. A vorbit, a strigat, apoi s-a intors acasa. Noi, ceilalti, oamenii adica, am facut la fel, dar dimineata, cand ne-am trezit, intre omenire si Stefan prapastia se pastrase aceeasi. Din toata lumea asta mare, doar la Piatra Neamt si doar sub o perna infoiata de rusini, cineva cu accent local tocmai descoperise adevarul. Din pacate, pentru ca n-a putut sa-l cumpere la bucata sau en gros, l-a dat imediat in judecata.

Urmărește-ne pe Google News