Andone si Lacatus, impacati

Marius Lacatus si Ioan Andone, fosti adversari pe teren, pe vremea cand evoluau la echipele lor de club, Steaua, respectiv Dinamo, sunt astazi cei mai buni prieteni.

„Erau prea orgoliosi ca sa-si vorbeasca”

Istoria fotbalistica a consemnat insa un moment extrem de tensionat intre cele doua nume de referinta ale fotbalului romanesc. La celebra finala cu cantec a Cupei Romaniei din 1988 Stelei i-a fost anulat un gol. ‘Ros-albastrii’ au iesit de pe teren la indemnul lui Valentin Ceausescu, in timp ce dinamovistii au pus mana pe trofeu, reclamand faptul ca acesta le apartine. Atunci, intre Lacatus si Andone a existat o stare conflictuala. Cearta dintre cei doi se pare ca a durat destul de mult.

Viorel Paunescu, fostul sef de la Melody Bar, local in care jucatorii de la Steaua si Dinamo obisnuiau sa vina destul de des, a povestit in ce context Ando si Laca au devenit cei mai buni prieteni, ingropand definitiv securea razboiului.

‘S-a intamplat ca intr-o seara amandoi sa fie prezenti in local, la mese separate. Nu-si vorbeau. Orgoliile erau mult prea mari. La un moment dat, Ando a cerut ca dedicatie muzicala cunoscuta piesa interpretata de Dan Spataru, „Drumurile noastre”. S-a uitat catre Lacatus. Si-au zambit. Apoi au mers pe ringul de dans, fiecare insotiti de prietenele lor. Au inceput sa-si vorbeasca, dupa care au facut o masa comuna. Au devenit cei mai buni prieteni, cu toate ca atunci activau la cele doua rivale de-o viata ale fotbalului romanesc, Steaua si Dinamo’, si-a amintit Viorel Paunescu.

10.000 de lei, cea mai mare nota de plata

Paunescu a dezvaluit ca ori de cate ori veneau la Melody Bar, stelistii isi achitau nota de plata pana la ultimul leu. ‘Aproape de fiecare data erau insotiti de Valentin Ceausescu. Un om extrem de corect. El era primul care platea consumatia. Nu accepta favoruri de la nimeni. Impusese aceasta regula si in randul jucatorilor. De regula, notele de plata nu erau foarte mari. Lui Valentin ii placea ca si la distractie, jucatorii sa fie cumpatati. Imi aduc aminte ca cea mai mare nota de plata a fost de 10.000 de lei, achitata de reprezentantii firmei Ford dupa ce au semnat parteneriatul cu echipa Steaua. La vremea respectiva, 10.000 de lei reprezentau o avere. Cei de la Ford si-au pastrat doar 200 de lei pentru taxi’, povesteste Viorel Paunescu.

Stelistii primeau acasa parizer si salam de Sibiu

Chiar daca in sistemul comunist nu exista notiunea de sponsori nationali sau locali, jucatorii Stelei au beneficiat mai mereu de sprijinul unor directori de institutii care simpatizau cu echipa din Ghencea. ‘De pilda, de la Popesti Leordeni, stelistii primeau periodic pachete cu produse din carne in care se regaseau parizer, salam de Sibiu, muschi tiganesc si nu numai. Alti directori de societati ii sprijineau cu materiale de constructie sau cu alte produse care nu se gaseau pe piata. Era un fel de sponsorizare mascata’, a mai declarat Viorel Paunescu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE