Andrei Stoica: “Un pas greşit mă poate costa totul!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Andrei Stoica, singurul român deţinător al titlului mondial Superkombat, desemnat de curând „Luptătorul anului 2014”, a vorbit despre momentele care i-au marcat cariera, viaţa de familie şi viitorul său în lumea sporturilor de contact.
Andrei a ţinut, cu un discurs serios şi echilibrat, să condimenteze interviul acordat ziarului Puterea cu câteva amintiri spumoase din copilărie, atunci când, la fel ca şi acum, partenerul său de sparring era chiar fratele său, Bogdan.
Tocmai ai fost desemnat „Luptătorul anului în 2014”. Ce înseamnă trofeul ăsta pentru tine?
E o distincţie care mă onorează, arată că toată munca pe care am depus-o în ăştia 10 ani nu a fost degeaba. M-am simţit onorat fiindcă am fost singurul sportiv din afara fotbalului care a fost premiat la eveniment. Iar un astfel de trofeu înseamnă mai multă responsabilitate. În 2015 voi fi privit mult mai atent, iar orice greşeală mă poate costa nu doar un loc în clasament, ci şi imaginea mea în faţa presei şi a fanilor. Mă poate costa totul!
Cum te-ai simţit în Italia, la Monza, după victoria din Superkombat, când ai blocat ieşirile pentru a face poze cu fanii?
Iţi spun sincer. M-am bătut în zeci de gale în toată lumea asta. M-am bătut în K-1, în Glory, în Legend, dar atmosferă cum a fost acum în Italia nu am mai văzut în viaţa mea. A fost un moment emoţionant pentru mine, mi s-a făcut pielea de găină atunci când am fost prezentat oficial, iar lumea mă aclama. Apoi, după gală, cred că aproape o oră am stat numai să fac poze. Am spus-o şi atunci, o spun şi acum, sunt mândru că sunt român şi că îmi pot reprezenta ţara cu succes.
Care a fost cel mai greu moment din 2014 pentru tine?
După ce am pierdut cu Danyo Ilunga, a fost un meci pe care mă aşteptam să-l câştig. Am simţit că îl pot câştiga, dar apoi totul s-a prăbuşit în jurul meu. Am mers însă mai departe şi mulţi oameni m-au sprijinit necondiţionat, mi-au arătat că sunt lângă mine, am arătat până la finalul anului ce pot.
Tocmai ai fost anunţat că vei fi tătic pentru a doua oară? Cum îl va chema pe cel mic?
Da, suntem foarte fericiţi. Sărbătorile au venit mai repede pentru noi. Nu ne-am gândit încă la nume. La Albert (n.r. - băieţelul de un an şi jumătate), am stat vreo 8 luni pe gânduri. Apoi, într-o dimineaţă a venit Andra la mine şi m-a întrebat cum mi se pare Albert. Şi am simţit că i se potriveşte. Acum, m-am gândit la Tudor, Luca sau Constantin, pentru că el se va naşte în jurul datei de 21 mai. Va fi taur ca şi mine.
„Dacă nu îţi urmezi visul, atunci acel vis te va urmări toată viaţa”
Ai atins un nivel înalt într-un timp relativ scurt, la patru ani de la debutul în circuitul profesionist. Credeai în momentul respectiv că vei atinge acest punct?
Ştii ce se întâmplă? Dacă nu aş fi crezut în mine, probabil că acum nu mai eram faţă în faţă la interviu, altul mai încrezător mi-ar fi luat locul. Şi nu e doar în cazul meu. Am ştiut de la bun început ce îmi doresc, din primul moment în care am păşit în sală, am fost focusat pe asta. Poate nu sunt încă cel mai bun din lume, dar voi ajunge acolo. Am fixat o ţintă şi nu mă las până nu o ating. Şi îi sfătuiesc pe toţi cei care au un vis să nu stea pe loc, să facă tot posibilul pentru a-l împlini. Dacă nu îţi urmezi visul, atunci acel vis te va urmări toată viaţa.
Chiar aşa, au fost momente în care te-ai gândit să renunţi?
După fiecare dezamăgire, îţi vine asta în minte. E o senzaţie ciudată. Parcă vrei să îţi bagi piciorul şi te întrebi de ce mai faci asta. Ai pierdut, nu te mai bagă nimeni în seamă, eşti izolat fiindcă doar învingătorul e aclamat. Aici se face însă diferenţa. Am strâns de fiecare dată din dinţi şi am mers mai departe. Alţii, care poate au fost mai talentaţi decât mine, au renunţat.
Cât de mult s-a schimbat kickboxul de când te-ai apucat şi până în prezent?
Oho! Enorm! Ţin minte şi acum că mă uitam la finalele K-1 de acum 15 ani. Şi pot spune cu mâna pe inimă că a evoluat cu trei clase. Sportivii sunt mai duri, mult mai antrenaţi, dedicaţi. Nivelul tehnic combinat cu forţă este uriaş. În plus, condiţia fizică nu se compară. Atunci aşteptau 5-7 secunde, apoi dădeau drumul la braţe pentru serie, acum e un ritm intens. În 3 minute e imposibil să ai mai mult de 1-2 secunde de pauză.
Cum îţi petreci luna decembrie?
Am avut un an extrem de încărcat, aşa că profit cât mai mult pentru a mă relaxa. Săptămâna trecută am fost la munte cu fratele meu şi cu familia, iar acum am fost câteva zile în Austria. De Crăciun voi fi în familie alături de mamă, tată, frate, bunici, socri, iar de Revelion probabil voi alege la fel. Sunt momente de care vreau să profit pentru că în restul anului sunt ocupat cu antrenamentele şi nu prea apuc să-i văd. Bine, doar pe frate-miu, ne batem zilnic la sală (n.r. râde).
Apropo de Bogdan. Ai anunţat că nu ai lupta niciodată împotriva lui, dar nu-mi spune că atunci când eraţi mici nu vă băteaţi prin casă!
Glumeşti?! Dacă vezi ce bătăi ieşeau, te îngrozeşti (n.r. râde)! Îmi amintesc şi acum. Era iarnă, iar după şcoală stăteam în casă fiindcă ai noştri erau la serviciu. Eram plini de energie, ce să facem toată ziua? Ne puneam mănuşile de săniuş şi ne spărgeam cu bătaia! Eram mai mare, dar erau momente când mă bătea Bogdan, era drăcos de mic, nu dădea înapoi. Acum stau şi mă gândesc ce dezastru vor face ăştia mici ai mei când suntem, eu şi Andra, plecaţi.
Ce s-a întâmplat cu Bogdan în ultima vreme? Nimeni nu l-a mai recunoscut.
Pentru el este o perioadă grea, iar totul este din cauza acelui accident de motocicletă. Viaţa şi cariera i-au fost puse în pericol de un şofer neatent, iar acum trage din cauza asta. Îi este greu să se regăsească, însă am simţit o schimbare acum în Italia, când a câştigat. A fost mult mai motivat, sigur la anul pe vremea asta vom vorbi altfel despre Bogdan.
Eşti la sală aproape zilnic. Sunt convins că acolo sunt tineri care s-au apucat de sportul ăsta pentru că l-au văzut la televizor pe Andrei Stoica, aşa cum Andrei Stoica a mers la sală fiindcă i-a văzut pe Iftimoaie şi Sora. Pe cine vezi că vine din urmă?
Să ştii că sunt foarte critic, dar avem mulţi copii talentaţi. Mie unul îmi place de Florin Niculae. E un greu ambiţios, are fizic, îl văd crescând în fiecare zi. Timpul va dovedi însă dacă am dreptate sau nu.
Ce urmează pentru tine?
O scurtă perioadă de pauză, iar după sărbători voi începe pregătirea pentru următorul meci. Cel mai probabil va fi pe 7 martie, la Superkombat Torino, acolo unde îmi voi apăra titlul mondial. Din câte am înţeles, va lupta şi Moroşanu, aşa că românii din zonă vor avea cu siguranţă un show de zile mari, poate la fel de spectaculos ca cel de la Monza.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
