“Postelnicu ma chema la el in birou si-mi dicta echipa”

In vara lui 1982, Nicusor era numit antrenor principal la Dinamo, preluand de la Valentin Stanescu o echipa care iesise campioana. Timp de doi ani, atat cat a stat pe banca, Nicusor a trebuit sa faca fata presiunilor care se faceau in- tr-un club aflat sub tutela Securitatii. Pana la urma a fost dat afara si, dupa cum marturiseste, nici in ziua de azi nu-si poate explica de ce a fost indepartat de la Dinamo. Sezonul 1983-1984 a fost cel mai bun din istoria lui Dinamo: echipa a luat campionatul si a ajuns pana in semifinalele Cupei Campionilor, acolo unde a fost eliminata de Liverpool. “A fost anul in care Securitatea s-a implicat direct la Dinamo. Seful ei, Tudor Postelnicu, stia tot ce misca la club. Avea oamenii lui, pe doctorul echipei, Tomescu si pe Cornel Dinu, care pe vremea aia era secundul meu”, spune Nicusor. “In special Tomescu, care era si medicul personal al mamei lui Postelnicu, era mai mereu chemat la biroul acestuia. Nu stiu exact ce ii spunea, nu l-am intrebat niciodata”. Si Nicusor era o prezenta obisnuita in biroul sefului Securitatii. “In fiecare joi, cu doua zile inainte de etapa, pe mine si pe Dinu ne chema Postelnicu. Lua o foaie de hartie si incepea sa dicteze echipa. “Eu zic ca e mai bine sa intre asta fundas dreapta si asta mijlocas la inchidere”, spunea Postelnicu. In fiecare saptamana venea cu alte propuneri, jucatori care nici nu puteau intra macar in primii 16 la Dinamo - povesteste Nicusor. Dar eram pregatit de fiecare data. Veneam cu vreo 7-8 foi pe care schitasem tot atatea formule de echipa. Le luam pe rand si i le explicam pana se plictisea. Ne facea semn sa iesim si ne spunea: “Faceti cum vreti, dar sa stiti ca voi raspundeti daca nu iese bine!”“. Dupa spusele lui Nicusor, singurul fotbalist care a jucat la Dinamo la recomandarea lui Postelnicu a fost Viorel Turcu. “DomnÂ’e, nici in ziua de azi nu stiu ce a avut Postelnicu cu Turcu asta, ce legatura era intre ei. L-a adus de la Steaua in iarna anului ‘84 si tot ma batea la cap sa-l bag. La inceput, Dinu era de acord cu mine si bombanea si el. “Ce sa caute asta la Dinamo?”, zicea Dinu. Dupa cateva saptamani insa, nu stiu ce s-a intamplat ca Dinu a venit el la mine si mi-a zis sa-i facem loc si lui Turcu. “Ma, ce-oti avea toti cu Turcu asta?”, l-am intrebat pe Cornel”, povesteste Nicusor. Pana la urma, a trebuit sa-l bage si pe Turcu. “La Minsk, in turul 3 al Cupei Campionilor, l-am pus titular, dar l-am scos dupa 55 de minute, ca nu facuse nimic si l-am bagat pe Talnar. In returul cu bielorusii, l-am bagat in minutul 88 asa, de ochii lumii. Ne-am calificat, dar Postelnicu imi spunea mereu ca vrea sa-l vada mai mult in teren pe Turcu”. Ocazia a venit la 25 aprilie 1984, atunci cand Dinamo juca returul cu Liverpool. “Se accidentase Movila, care era mijlocas. Oricum, trebuia sa jucam pe atac, asa ca am inceput cu Turcu titular, alaturi de Talnar, Augustin si Orac. Dupa 10 minute, Dinu, care era langa mine pe banca, imi spune sa-l schimbam pe Turcu, care nu facea fata. I-am zis ca nu-l schimb nici sa ma impuste. Ce, nu l-au vrut ei? L-am lasat pe teren pana la sfarsit”, povesteste Nicusor. In fiecare deplasare in strainatate, delegatia lui Dinamo era insotita de acelasi securist. “Nu mai imi aduc aminte numele de familie, dar toti ii spuneam nea Ilie”, zice Nicusor. “Era cu ochii in patru. Sarcina lui era sa-i supravegheze pe cei din delegatie. Daca ramanea cineva in strainatate, el raspundea”, povesteste fostul antrenor al lui Dinamo. Cand s-a plecat la Hamburg, pentru meciul din turul 2 al Cupei Campionilor, Nicusor a nimerit in avion chiar langa nea Ilie. “Era un om de treaba, chiar mai faceam si glume cu el. I-am spus sa ma tina de vorba, ca eu, daca adorm, vorbesc in somn si cine stie ce prostii spun”, isi aduce aminte Nicusor. Cea mai mare spaima a securistului s-a consumat tot la Hamburg. “Imediat dupa meci, ne-am dus la hotel. Am sarbatorit victoria cu bere si sampanie, apoi am dat stingerea, ca trebuia sa plecam dimineata devreme. M-am dus in camera, dar nu puteam sa adorm. Am iesit pe hol si, din obisnuinta, am inceput sa bat la usile jucatorilor, sa vad daca s-au culcat. Nu mi-a raspuns nimeni si mi s-a parut ciudat. M-am dus la usa lui nea Ilie si i-am strigat sa iasa repede, ca au disparut jucatorii. A aparut in usa, ravasit, cu pantalonii in vine. Am coborat scarile in fuga. Ne-am dus direct la barul hotelului, unde i-am gasit pe fotbalisti la un biliard si la o bere. Atunci s-a linistit si securistul nostru”, rememoreaza Nicusor.