Brazilia a spart bairamul

Concluzia unei semifinale daca nu discreta, atunci cel putin la fel de anosta precum ciocnirea Germaniei cu Coreea, a fost ca Turcia s-a intins exact cat a putut in marsul spre culmi al Braziliei. Aflati la doar un pas de a evolua cu trofeul suprem pe masa, otomanii si-au irosit determinarea si crezul de altadata incercand sa pastreze poarta lui Rustu cat mai departe de schemele viclene ale unui adversar situat, totusi, la ani-lumina de spectacolul stagiunilor trecute. Dupa o prima jumatate incarcata de asalturi sterile, "vinovat" Rustu, sud-americanii si-au eliberat repede energiile si pe tabela, Ronaldo pacalind un -pana atunci - mare portar, cu un spit nedemn nici macar de-o miuta in spatele blocului. Ce-a urmat in desfasurarea unei semifinale de cinci ori sub nivelul razboiului din grupa nu s-a tradus decat printr-un respect prea mare al Turciei pentru dusmanul de ieri si printr-o autosatisfactie lejer dobandita de probabila campioana de maine. Diferenta s-a oprit cuminte la doar o lungime, desi Rivaldo, Denilson sau Luizao au dat de cateva ori cu piciorul unui succes infinit mai net si mai meritat. Fara sa straluceasca si fara sa forteze, Brazilia va juca totusi finala cu Germania. Intr-un turneu promis surprizelor, duelul Europa - America de Sud, 8-8 la titluri, ramane singura certitudine al unui Mondial cu prea multe intrebari fara raspuns.