Caldararii din Akihabara

„Foaie verde si-un mohor/ Mugur, muguras/ Ies cu mandra pe ogor/ Mugur, muguras…”
Cele 15 ecrane ultraplate de ultima generatie si sunetul digital par sa transforme ceea ce vad si aud in felii de viata reala. Sunt in Akihabara, o zona comerciala unde produsele electronice „Made in Japan” ies in premiera pe piata, la preturi de doua ori mai mici decat in Europa. „Imi dai si mie niste malai?… Uite, ai si sapun de casa…” Ma apropii de un televizor si dau volumul aproape de maximum. Un vanzator vine surazator la mine, dar ii fac semn ca vreau doar sa privesc si ma lasa in pace. E ora 21.00 si aud vorbindu-se romaneste la Tokyo. NHK-BS2, canalul educational al televiziunii nationale japoneze, transmite un documentar despre tiganii din Valea Argovei.
Unde naiba vine Valea Argovei? Cati dintre noi am auzit vreodata despre satul asta? „Lucrez cu cazane de tuica”, spune „Toma-san”, adica bulibasa Toma, care-l invita pe reporterul nipon in locuinta sa. Din cate stiu, „san” inseamna domn in limba lui, aici nu exista un corespondent pentru bulibasa. Lumea se strange ca la urs in jurul japonezului. Toti sunt murdari si saraci, saraci lipiti. Traiesc in corturi, iar averea le incape intr-o caruta.
Asiaticul e primit cu caldura, salutat, respectat, invitat la masa incropita ad-hoc. Are dupa el o traducatoare, iar o parte din material e subtitrata, asa ca pot intelege aproape totul. Nimeni nu se vaita, iar „Toma-san” isi dozeaza nadejdile cu intelepciune, instinctual parca. Vorbesc despre muzica lor, mai spun apoi ceva versuri in limba romanes si incep sa manance paine cu ceapa.
Vanzatorul ma priveste in continuare atent. Nu mai e nevoie sa-i spun de unde sunt. Timpul trece, documentarul ajunge la final, ne luam ramas bun unul de la celalalt privindu-ne in ochi. Eu cu amabilitate rece, el cu compasiune. Stim amandoi ca ne desparte o prapastie de deziluzii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE