Cele 10 porunci

Pentru a capacita echipa, Herlea a elaborat un plan de pregatire variat, fara sa oboseasca sau sa plictiseasca echipa. Programul din Poiana a fost cand lejer, cand dur, jucatorii au fost invoiti ori de cate ori au solicitat-o, fie pentru examene, fie pentru rezolvarea altor probleme. La loc de cinste au stat, insa, zece reguli “scrise”, pentru care Cazacu si compania le-au definit in gluma “Cele zece porunci”.
Comportament profesional – nu masa musculara sau tehnica formeaza un jucator profesionist, ci calitatea si comportamentul sau;
Proprie responsabilitate – ganditi si iar ganditi!; aratati-va personalitatea pe gheata si in afara ei;
Critica pozitiva – critica e mereu permisa, daca foloseste cu ceva echipei; important e cum formulezi criticile si cand o faci;
Fiecare trebuie sa-si faca datoria – fiecare are o misiune in echipa; datoria “TA” este pe gheata, iar datoria “MEA” este sa iau hotarari si sa-mi asum responsabilitatea pentru succesul sau infrangerile noastre;
Principiul Hitzfeld – “Este dificil sa-i spui unui jucator ca trebuie sa stea pe banca. Nu e o problema care sa ma preocupe. Eu merg la jucator si ii spun direct ŤAcum esti rezerva”, sau ŤAzi ai fost formidabilÅ¥ sau ŤAi jucat mizerabilÅ¥. Jucatorul trebuie sa accepte chestiunile astea. Ii respect pe toti cei care merita, asa ca respecta-ma ca sa te respect”;
Placerea de a juca si munca in echipa trebuie sa fie amandoua posibile;
Sistemul de joc trebuie cautat si aplicat in functie de adversar, antrenorul trebuie sa fie capabil sa adapteze/ explice un sistem de joc, iar o echipa cu aptitudini tehnice si fizice bune trebuie sa neutralizeze strategia adversarului; in acelasi timp, echipa trebuie sa profite de slabiciunile adversarului (ex: fundasii adversi sunt slabi cand sunt in posesia pucului, strategia ar putea fi: puc aruncat in zona de atac urmat de pressing agresiv 2-1-2)
— Miscarea jucatorilor – cei care se afla pe gheata sa se coordoneze pentru a forma o situatie buna de atac sau de aparare;
Tactica de echipa – o actiune trebuie dusa de doi sau mai multi jucatori cu aptitudini tehnice pentru a ajunge in avantaj (controlul pucului) sau pentru a deposeda adversarul de puc (ex: actiune “3 contra 2”);
Tehnica generala – baza generala de care ai nevoie pentru a juca hochei pe gheata (patinaj, sut la poarta, pas, lupta la corp – Bodycheck, pregatire fizica si coordonare).

Programul Mondialului

17.04.2005: Olanda – Romania (17.30)
18.04.2005: Italia – Romania (14.00)
20.04.2005: Franta – Romania (17.30)
22.04.2005: Estonia – Romania (17.30)
23.04.2005: Lituania – Romania (ora 14.00).
Ultima echipa retrogradeaza, prima promoveaza in Grupa Mondiala.
Lotul: Catrinoi (Steaua), Molnar Szabolcs (Progym), Radu Viorel (Dinamo) – portari; Flueras (Steaua), Papp, Goga, Kosa, Antal Istvan (toti SC M.Ciuc), Stoiculescu (Sportul) – fundasi; Georgescu (Dinamo), Petres (Ferencvaros), Baszilidesz Tibor, Baszilidesz Laszlo, Lupascu, Timaru, Nicolescu, Geru (toti Steaua), Selea (Regensburg), Moldovan, Elekes (ambii SC M.Ciuc), Cazacu (HC Gasteiz – Spania), Borsos (Dunaferr SE), Andrei Nutu (Dinamo).

“Adversarul nu scapa fara vanataie”

In ceea ce priveste jocul propriu-zis, Herlea are un plan minutios, care imbina tactica cu legile hocheiului si cu logica.
1. Nu avem voie sa pierdem pucul in zona noastra de aparare.
2. Prioritatea fundasilor cand sunt atacati e sa scoata pucul din zona de aparare; nu tine pucul in crosa mai mult decat trebuie; prima pasa sa fie rapida si simpla.
3. Extremele trebuie sa se demarce repede pentru o buna iesire din zona.
4. Centrul trebuie sa se orienteze rapid in joc, sa coordoneze ritmul la iesirea din zona, sa patineze si sa paseze precis, sa nu piarda pucul in fata liniei albastre adverse, sa nu se inghesuie in centru, sa foloseasca tot terenul, de la mantinela la mantinela; e al treilea fundas in aparare.
5. Pentru finalizare, cauta drumul direct spre poarta; in zona adversa, un sut pe poarta a o sansa; nu jocul da gol, ci sutul la poarta; trage la poarta din toate unghiurile; cand tragi la poarta, nu e importanta taria sutului, importanta e precizia.
6. Cine are viteza si coordonare comanda jocul.
7. Nu te jena sa arunci pucul in zona adversa daca nu ai alta posibilitate.
8. Adversarul din fata portii noastre nu pleaca fara vreo vanataie.
9. Curaj sa blochezi suturile adversarului.
10. Adversarul cu pucul in crosa trebuie sa-l impingi mereu inspre mantinela.

Putina istorie

Povestea incepe cam prin 1934 si se termina la mijlocul anilor Â80.
“Echipa nationala a fost invitata de finlandezi pentru un meci amical la Turku, acolo unde nordicii construisera primul lor patinoar. Romania a pierdut cu 4-1, dar a lasat o impresie excelenta, iar adversarul a acceptat imediat propunerea antrenorului nostru, canadianul Bill Waters, de a veni la Bucuresti pentru revansa. La noi, exista tot un singur patinoar, Oteteleseanu, in spatele Palatului Telefoanelor de pe Victoriei. Am invins cu 3-2. De ce va spun toate astea? Au trecut 70 de ani, finlandezii sunt sus de tot, au peste 500 de patinoare omologate, iar noi am ramas cam tot la nivelul anilor Â30”. Istoria romantica apartine lui Eduard Pana, secretarul general al Federatiei, cel care guverneaza astazi un adevarat haos.
Olimpiada din ‘64, cea din ‘68, de la Grenoble, promovarea in Grupa Mondiala din 1976, cu Nelu Ionescu pe banca si o echipa ce imbina trei generatii – a lui Varga Dezideriu, a lui Pana si a lui Doru Tureanu. Victoria cu 5-4 la Mondialul din ‘77, de la Viena, in fata profesionistilor nord-americani si cam atat. “Miracolul” romanesc s-a incheiat la Lake Placid si nimeni n-a stiut sa speculeze momentul.
Am ramas cu doar cateva patinoare adevarate, cu cateva echipe adevarate, cu putini jucatori adevarati. Initiative precum cele ale lui Kurko Janos, cel care chiar a construit ceva, sunt flori de colt in peisaj.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE