Cine uita, nu merita

Exista cel putin zece motive pentru care Nationalul ar merita sa castige titlul si tot atatea argumente pentru care Dinamo ar trebui sa se multumeasca doar cu locul doi, daca mai jos nu se poate. Intr-un campionat in care realitatea se construieste prin birouri, nu pe teren, oamenii Internelor se lauda cu 30 de puncte obtinute la negru (dus-intors cu Bistrita, Craiova, Ceahlaul, Argesul si Petrolul), adica mai bine de jumatate din agoniseala. In rest, cand s-a jucat pe bune, pauza totala. Bataie la Bacau, bataie in Regie, bataie la Galati, bataie in Cotroceni, plus o sumedenie de egaluri, intr-un sport in care, totusi, se pleaca de la 0-0. Dupa ce excludem din start dubla cu UMT, care nu se pune, ramanem cu o candidata la onoruri schioapa nevoie mare la capitolul performanta.
Dincolo, Nationalul a mintit de doua ori cu Gloria, poate un pic acasa cu Pitestiul si Ceahlaul, aspect condamnabil, nimic de zis, dar cosmetizat cum trebuie de palmaresul remarcabil cu marimile Capitalei: 4 puncte cu Dinamo, 4 cu Steaua, 4 cu Rapid. Asadar, daca tragem linie acum, cu o ora si jumatate inainte de sfarsit, discutia nu si-ar avea rostul nici macar pe post de controversa. Este evident ca gasca lui Oli merita mai mult, poate chiar totul, este evident ca haita lui Mister nu merita nimic, poate nici macar atentie. Iar sambata ce va veni peste noi ar trebui s-o primim nelinistiti, asteptand o scapare, o intamplare absoluta echivalenta unei ierarhii rasturnate fericit.
Ar fi marea victorie a tuturor impotriva sistemului, ar fi o mica si utila revansa impotriva celor ce uita repede ca lumea nu te iarta, ca Dumezeu te vede si te tine minte.

Urmărește-ne pe Google News