Confesiunea irepetabilei Nadia Comăneci: «Dumnezeu mi-a dat viaţă bogată»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: La mulţi ani, Nadia! Cum te simţi?
Nadia Comăneci: Îmi e greu să vorbesc de-spre aceşti 50 de ani. Până acum, Dumnezeu mi-a dat o viaţă atât de bogată în privinţa realizărilor, încât dacă ar fi trebuit s-o cumpăr nu aş fi putut face acest lucru pentru nici o sumă de bani. Am un munte de amintiri...
Ai şi un “munte” de poze din copilărie. La ce te gândeşti când revezi aceste fotografii?
(zâmbeşte) E drept, am foarte multe poze cu mine din copilărie. O parte sunt postate pe i-Phone-ul meu. I le arăt fiului meu, Dylan, care ştie că acolo e mami când era mică. Nu e nevoie de anumite fotografii pentru a mă gândi cu plăcere şi a-mi aminti de momentele copilăriei. Aceste imagini le am în mintea mea. Se întâmplă însă ca, în anumite clipe, când sunt împreună cu familia, să răsfoiesc albumul amintirilor fotografice. Am şi o imagine la care ţin foarte mult. E vorba despre o poză cu mine, la patru ani, lângă bradul de Crăciun.
Ai păstrat vreuna dintre păpuşile primite cadou?
Sunt câteva pe care le am acasă. Chiar au rămas ambalate în cutiile vremii...
Cum crezi că ar fi Nadia Comăneci azi, la vârsta de 16-17 ani?
La fel cum am fost şi atunci. Nimic schimbat.
Ce performanţe ai fi obţinut dacă azi făceai gimnastică?
Sunt convinsă că aş fi obţinut aceleaşi performanţe, pentru că niciodată nu mi-a lipsit motivaţia în ceea ce fac. Mie mi-a plăcut să fac tot timpul ce e mai greu, uneori imposibil de îndeplinit. Mi-au plăcut provocările profesionale.
Săriturile, cea mai dificilă probă
Care aparat crezi ţi s-ar fi părut cel mai dificil?
Săriturile. Dar nu ştiu dacă ar fi fost neapărat dificil. Poate mai puţin favorit. Şi spun asta pentru că la sărituri nu am obţinut rezultate ieşite din comun. Mie mi-a plăcut să concurez la paralele şi la bârnă. Dar şi la sol cred că m-am descurcat destul de bine (râde).
Chiar aşa, când ai urcat ultima dată pe bârnă?
Alaltăieri, în sala de gimnastică.
La Montreal, în 1976, ai revoluţionat gimnastica mondială. Cum e atunci când te gândeşti că eşti cea care a scris practic istoria unui sport?
Atunci eram mult prea mică pentru a realiza importanţa acelui moment. Plus că trebuie să vă spun că eu nu am concurat la Montreal cu gândul de a face istorie. Am făcut gimnastică din plăcere. Acum însă, realizez cât de greu e să faci ceva excepţional.
Mai ai costumul cu care ai concurat atunci?
L-am făcut cadou. Ştiu că un costum de-al meu se află în Muzeul Sportului de la Lausanne. Mi-am păstrat însă numărul de concurs de la Olimpiada din 1976. E vorba de numărul 73. Chiar zilele trecute am dat de el. Bart (n.r. - soţul Nadiei) îmi spunea că e un număr foarte valoros. Nu-l contrazic (râde).
În viaţa de zi cu zi, Nadia e o persoană cât se poate de normală. Fără mofturi, fără aere de vedetă. Tot timpul şi-l dedică fiului ei, Dylan Paul (5 ani), fiind şi o gospodină desăvârşită.Libertatea: La ce oră obişnuieşti să te trezeşti dimineaţa?
Nadia Comăneci: Sunt destul de matinală. În fiecare dimineaţă mă trezesc la ora 7.00.
Cât timp petreci în bucătărie?
De regulă, în bucătărie stau dimineaţa şi seara. Mai mult petreceam în bucătărie când eram în ţară.
Ce îţi place să găteşti?
Gătesc foarte multe mâncăruri. Aici, în America, din bucătăria românească pregătesc doar sarmalele în foi de viţă şi salata de vinete. Sunt mâncărurile româneşti care- i plac cel mai mult lui Bart. Dar şi lui Dylan.
Obişnuieşti să mergi la cosmetică?
Sigur că merg la cosmetică. Tot ceea ce ţine de partea de cosmetică, de tratamente faciale caut să fie chestiuni cât mai interesante.
Îţi place să fii surprinsă cu multe cadouri sau să oferi?
Acum am ajuns la momentul vieţii în care mie îmi place să-i surprind pe ceilalţi.
Ce tip de maşină conduci?
Mercedes.
Faci sport?
Există o regulă clară ca în fiecare zi să fac mişcare. Merg la sala de fitness.
De fel, eşti o fire superstiţioasă?
Când eram mică, aveam superstiţiile mele. Spre exemplu, într-o sală de sport intram doar cu piciorul drept. Îmi purta noroc. Dacă se întâmpla ca, după un timp, să nu-mi meargă bine la un concurs, schimbam piciorul cu care intram în sală. Dar trebuie să ştiţi că treaba asta cu superstiţiile a fost o chestiune mai mult copilărească, eu fiind o persoană foarte credincioasă.
5, cifra norocoasă
După Montreal, 10 a devenit numărul tău norocos?
Cea care mi-a purtat tot timpul noroc a fost cifra 5. Însă când spui 10, la nivel internaţional, mai ales într-un context sportiv, spui, cu siguranţă, Nadia.
Pentru că eşti o persoană foarte elegantă, ce ţinută vei purta de ziua ta?
Cum de ziua mea voi fi în Qatar, îmi voi lua cu mine mai multe ţinute vestimentare, având numeroase obligaţii.
Pentru că se apropie Crăciunul, îţi place să împodobeşti bradul?
Bart şi Dylan se ocupă de acest lucru. De regulă, îmi fac o surpriză, iar când vin acasă, găsesc bradul gata împodobit.
Crezi că zodia Scorpion te caracterizează?
În mare parte, da. Sunt o persoană plină de determinare, pun multă pasiune în tot ceea ce fac şi îmi ţin de fiecare dată cuvântul atunci când promit ceva. Sunt doar câteva caracteristici ale zodiei Scorpion.
Ce drum crezi că ai fi urmat dacă nu făceai gimnastică de performanţă?
După părerea mea sinceră, că aş fi făcut ceva tot în lumea sportului.
