La Istanbul e nebunie, in Japonia e nebunie, in Germania e nebunie, peste tot e nebunie. Poporul care a coplesit aproape tot pamantul are o noua zi nationala, ziua in care Turcia a razbatut pana in "sferturile" Cupei Mondiale si a intrat in clubul echipelor de elita.
"Alb-rosii" si-au facut un obicei: bat ca la fasole reprezentativele "ochilor oblici" la turneele finale. In 1954, turcii au invins cu 7-0 Coreea de Sud, acum au trecut de China (3-0) si de Japonia (1-0). Acestea sunt, de altfel, cele trei victorii de la Mondiale din istoria tarii.
Dupa ce au facut o figura frumoasa in grupa, niponii au "murit" repede. Visul de a ridica trofeul deasupra capului s-a risipit la fel de rapid precum incoltise in mintea antrenorului Philippe Troussier. Nakata si compania au capotat lamentabil in fata celui mai important examen din viata lor. Au avut ghinionul sa primeasca gol in primele minute, s-au taiat si le-au prilejuit turcilor sa decida meciul. Otomanii si-au organizat bine jocul, s-au aparat grupat, au iesit de cateva ori pe contraatac si au incheiat partida in avantaj, fara prea mari emotii.
Din tabara japonezilor, visul de marire s-a mutat in cea a adversarilor. Un meci cu o echipa accesibila in "sferturi", Senegal, si ar urma semifinala cu Brazilia sau cu Anglia, unde orice este posibil.
Senol Gunes, "Dino Zoff" al Turciei
S-a nascut la Trabzon si si-a cucerit renumele de "Dino Zoff" al Turciei. 12 ani a aparat poarta lui Trabzon si a reprezentativei Semilunei. De sase ori a fost campion national.
Ca antrenor, Senol Gunes nu a avut pana ieri nici un rezultat important. N-a castigat nimic, ba a si fost demis de doua ori, de la Trabzon si Sakarya! Doi ani n-a avut nici serviciu!
Dupa demisia lui Mustafa Denizli, in iulie 2000, la finalul Campionatului European din Belgia si Olanda, a fost numit la carma selectionatei Turciei, in ciuda criticilor violente ale presei de pe Bosfor. Pana la urma, efendi Gunes a raspuns tuturor simplu si eficient: a calificat Turcia la Mondial dupa 48 de ani si a ajuns cu Hakan Sukur, Hasan Sas si ceilalti in "sferturile" turneului final. (Mihai Toma)
A marcat: Umit Davala (12).
Japonia: Narazaki - Matsuda; Miyamoto; K. Nakata - Myojin; Inamoto (46 Ichikawa; 86 Morishima); Toda - Ono; H. Nakata; Alex (46 Suzuki) - Nishizawa.
Turcia: Rustu - Fatih Akyel, Alpay, Bulent - Tugay - Umit Davala 74 Nihat), Hakan Unsal, Ergun - Basturk (89 Ilhan) - Hakan Sukur, Hasan Sas (85 Tayfur).
A arbitrat: Pierluigi Collina (Italia).
Miyagi Stadium (Japonia).
Spectatori: 45.666.