Deliciul turcesc

La Istanbul e nebunie, in Japonia e nebunie, in Germania e nebunie, peste tot e nebunie. Poporul care a coplesit aproape tot pamantul are o noua zi nationala, ziua in care Turcia a razbatut pana in "sferturile" Cupei Mondiale si a intrat in clubul echipelor de elita. "Alb-rosii" si-au facut un obicei: bat ca la fasole reprezentativele "ochilor oblici" la turneele finale. In 1954, turcii au invins cu 7-0 Coreea de Sud, acum au trecut de China (3-0) si de Japonia (1-0). Acestea sunt, de altfel, cele trei victorii de la Mondiale din istoria tarii. Dupa ce au facut o figura frumoasa in grupa, niponii au "murit" repede. Visul de a ridica trofeul deasupra capului s-a risipit la fel de rapid precum incoltise in mintea antrenorului Philippe Troussier. Nakata si compania au capotat lamentabil in fata celui mai important examen din viata lor. Au avut ghinionul sa primeasca gol in primele minute, s-au taiat si le-au prilejuit turcilor sa decida meciul. Otomanii si-au organizat bine jocul, s-au aparat grupat, au iesit de cateva ori pe contraatac si au incheiat partida in avantaj, fara prea mari emotii. Din tabara japonezilor, visul de marire s-a mutat in cea a adversarilor. Un meci cu o echipa accesibila in "sferturi", Senegal, si ar urma semifinala cu Brazilia sau cu Anglia, unde orice este posibil.