„Este ca si copilul meu!”

Libertatea: De cand il cunoasteti pe Cezar, d-le Chirila?
Ionut Chirila: De-o viata. L-am selectionat la varsta de 9 ani, e ca si copilul meu, poate chiar mai mult decat atat. Il luam sa manance cu mine dimineata, la Athenee Palace, il imbracam, il ingrijeam, am stat langa el mai mult decat langa familia mea.
Care e povestea selectiei?
Au venit vreo 3.000 de copii la Dinamo. Eu i-am ales pe toti. Pe Cezar, pe Florentin Petre, pe regretatul Catalin Haldan, pe Ionut Voicu, pe Mihai Tararache. Ultimul provenea dintr-o familie dezbinata si, la 13 ani, taica-su a vrut sa-l ia de la fotbal. Am apelat la actualul general Bot, ca sa-l convingem pe parinte sa-si lase fiul sa-si duca la capat visul de a fi fotbalist adevarat.
Cum era cu antrenamentele la unu noaptea?
Iarna, cand zapada era de doi metri, eu doream neaparat si antrenamente pentru dezvoltarea tehnicitatii, in sala, la Dinamo. Cum prioritate aveau baschetul sau handbalul, o plateam pe femeia de serviciu sa ne lase lumina aprinsa in sala noaptea. Ceausescu oprea curentul la ora 22.00 si nu era alta solutie. Tot eu o duceam acasa, la Tunari, pe tanti Florica, la doua-trei dimineata.
De ce n-a reusit aceasta generatie pe deplin?
Nu pot spune ca n-a reusit, aproape toti au jucat sau joaca in Divizia A. Insa la Dinamo au fost diverse interese, nu s-au promovat mai deloc jucatori din propria pepiniera, fotbalistii n-au avut continuitate la seniori. Daca ei ramaneau impreuna, acum jucau impreuna si la nationala. Inca de la acea vreme, la echipa a carui capitan era chiar Cezar Dinu, am vrut sa-i mai aduc, pe un rand de echipament si 10.000 lei, pe Lutu, pe Danciulescu sau pe Dennis Serban. Oricum, aceasta formatie a fost cea mai puternica echipa de juniori din istoria Romaniei, a luat doar patru titluri nationale la rand. Apropo, aveam atunci un tiganus care juca precum Pele, Tulea Mugurel il chema. S-a pierdut un talent monstru, pentru ca pleca cu sorcova iarna si mai dadeam de el abia primavara!
Cum era si cum este Cezar?
Un mijlocas central exceptional. Din pacate, de-a lungul timpului, putini antrenori l-au folosit pe postul lui. De aceea l-am si adus la Focsani, ca sa-l relansez. Multi tehnicieni pe care i-a avut il izolau pe banda dreapta, unde nu se intalnea cu mingea. El e un fotbalist cerebral, care schimba perfect jocul pe extreme, impecabil in duelurile „unu la unu”. Are o pasa fina, inteligenta, de nenumarate ori a pus varfurile singure cu portarul.
Ce va mai aduceti aminte de aceea echipa de juniori?
A fost prima formatie de acest nivel de varsa care a plecat in strainatate. Prin intermediul lui Mircea Lucescu, am participat la un turneu, „Giuseppe Meazza”, organizat de Inter, cu cazare in hoteluri de patru stele si meciuri in nocturna pentru copii de 14 ani. Cand ne-au vazut tricourile, organizatorii ne-au intrebat unde e sponsorul nostru. Nu aveam asa ceva, iar oficialii i-au dus pe baieti la o fabrica de confectii, oferindu-le costume, paltoane, camasi si cravate, primele din viata lor. Cand ne-am intors, parintii n-au mai recunoscut pe nimeni, asa aratau toti de bine.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE