Falimentul Goran

Din pacate pentru el, firma sa de constructii a dat faliment dupa o lucrare executata chiar pe strada pe care se afla atat casa in care s-a nascut (de fapt, este un apartament intr-un bloc vechi), cat si terenul pe care a facut primii pasi in tenis. Povestea este simpla si veche de cand lumea: fostul sportiv a gasit un teren pozitionat in apropierea centrului orasului si situat chiar peste drum de unul din cele mai mari spitale din oras. S-a gandit ca aceasta este locatia ideala pentru construirea unui centru de afaceri, centru care avea sa ii poarte numele. A luat terenul, a inceput constructia si, pentru a fi sigur de reusita, l-a pus drept sef de santier pe unul din unchii sai. Totul a mers ca pe roate pana cand, aproape de terminarea lucrarilor, au intervenit o serie de probleme, costurile de constructie au depasit cu mult preturile stabilite initial si singura sansa pentru Goran de a scapa de creditori a fost sa intre in stare de faliment. A pierdut drepturile asupra cladirii de patru etaje - care adaposteste acum, la parter, doar o farmacie - dar a ramas, totusi, cu un apartament la primul etaj al imobilului. Totusi, Goran nu trebuie plans. A ramas cu o parte insemnata de bani, primeste nenumarate invitatii la turnee demonstrative la care prima de participare e consistenta si mai are cateva mici afaceri prin oras. Una din acestea, care pare a fi si cea mai profitabila, este cafeneaua “Grand Slam Caffe” , situata chiar langa terenurile pe care Goran si Ancic au deprins tainele sportului care i-a facut celebri. Deschis in toamna anului 2001, imediat dupa victoria de la Wimbledon, localul este plin aproape in permanenta, desi preturile sunt destul de mari, fiind situat intr-una din zonele rezidentiale ale Splitului. Cea mai mare victorie din cariera lui Goran Ivanisevic s-a inregistrat in 2001, atunci cand a produs una din cele mai mari surprize din istoria tenisului. El a reusit sa castige turneul de la Wimbledon, desi inaintea competitiei ocupa locul 125 in lume si intrase pe tabloul principal gratie unui wild-card acordat de organizatori, impresionati probabil de cele trei finale pierdute in anii anteriori de gigantul croat. Creditat la inceputul competitiei cu o cota de 125-1, omul lui Tiriac a profitat din plin de sansa acordata, a trecut, pe rand, de americanul Roddick (turul 3), britanicul Rusedski (turul 4), rusul Safin (sferturi) si britanicul Henman (semifinale), pentru ca in finala sa il supuna si pe australianul Rafter, la capatul unui meci maraton. Sustinut cu frenezie de un public altfel amortit, europeanul a invins cu 6-3, 3-6, 6-3, 2-6, 9-7 in prima finala jucata in intregime intr-o zi de luni, din 1922 incoace. Finala a consemnat, de asemenea, cel mai lung set decisiv din istoria Wimbledonului. In urma acestui succes, Goran, care atunci avea 29 de ani, a devenit cel mai varstnic campion de la John McEnroe (1984) incoace. In plus, Goran, care i-a dedicat victoria celui mai mare baschetbalist croat, Drazen Petrovic, decedat intr-un accident rutier in 1993, a devenit primul jucator detinator de wild card ajuns campion la un turneu de Grand Slam. Dar marea surpriza a venit la sosirea in orasul natal. Peste 200.000 de oameni - practic tot orasul, caci, aici, in Split, locuiesc in jur de 260.000 de oameni - l-au asteptat in centru, pe imensa faleza, pe eroul lor, care a sosit in tara la bordul avionului personal al patronului Formulei 1, Bernie Ecclestone, a carui sotie e de origine croata. A fost facut imediat cetatean de onoare!