Locatari in tomberon

In zilele noastre, sa scrii despre Dinamo, despre succesele si imaginea echipei, despre alb si rosu in general, inseamna practic o condamnare la moarte. Oricum ai interpreta o victorie, oricum ai explica o infrangere, tot acolo ajungi, adica la tomberonul realitatii. Aici, intr-adevar, gunoiul e aranjat frumos, intelectual, in stive bine alese cromatic. Sezonul 2000 miroase chiar a levantica, sezonul 2001 e plin de arome florale, iar primavara 2002 degaja un enervant iz de iasomie. Si, cum intri, pe dreapta, flaconul de Ambipur te-mbata pur si simplu. Asadar, se poate trai si in gunoi, si inca bine. Bine de tot, mai ales cand locatarii sunt toti obisnuiti de-ai casei si familiari peisajului. Sus, intr-un duplex discret, sta Badea. Nu e un om rau, gateste chiar comestibil si are o prestanta a lui, chiar si atunci cand iese in pijama sa vada cine vorbeste in scara blocului. Usa in usa, dar la un trei camere cu imbunatatiri, combate Dinu. Tip ordonat, sociabil, genul care nu tace deloc, desi meseria lui e sa stearga urmele cu teul femeii de serviciu. La mansarda, inghesuit de propriile opere, lumineaza Borcea. El e omul cu ziarele, el aduce laptele dimineata si Distonocalmul seara, el leaga apa cu picioarele si desface vrajile oricui, chiar si pe-ale lui.
La etajele inferioare, unde de cativa ani nimeni n-a mai platit factura, se lafaie gunoierii de rand. Giani are vedere la geam, Iulica – televizor in camera, iar Iannis, baiatul bun la toate, si-a instalat in balcon chiar un dus cu apa rece. Seara de seara, toti ies in curte, la apel. Fie ca se pleaca in specializare la Piatra Neamt, fie in schimb de experienta la Craiova, baietii se echipeaza impecabil. Salopetele stralucesc in bataia lunii, tulumbele se leagana a performanta, iar seful de tura, Ion al lui Marin, inspecteaza traseul, calare pe sirene, pe maturi si pe situatie. Si, uite asa, bine infipti in viraje, vidanjorii cu ochi si tricouri rosii incep o noua zi de munca. Tarziu de tot, uneori prea tarziu, se-ntorc in pubele, rupti de oboseala.
Dar, oricat de mare ar fi deranjul, niciodata capacul de la tomberon nu ramane deschis peste noapte. Vedeti, aici e marele secret: dormi in gunoi, fermenteaza si prin urechi si lasa restul pe seama chimiei si a institutiei. Iar dimineata, discobolul Ministerului va fi la fel de curat si de fecund ca o fata mare revenita din teritoriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE