„Mutu sa munceasca si in somn!”

Libertatea: Salut Belo, ce faci? Miodrag Belodedici: Sunt bine, multumesc. Am niste muncitori pe cap, ca fac niste amenajari prin casa. Banuiesc ca ai auzit de situatia lui Adi Mutu. Ce parere ai? Ce sa zic? E foarte greu cu tentatiile din ziua de azi. Nu stiu exact ce l-a impins sa ia cocaina, insa, profesionist fiind, trebuia sa evita tentatia asta. Probabil ca la banii si la cartea lui de vizita si-a zis sa incerce si o cocaina, ca nu strica! L-au prins si cu asta basta! Sper totusi sa gaseasca puterea sa revina dupa o suspendare. Asta e cel mai important acum, sa lupte sa revina, nu sa ne dam noi cu parerea! Pe vremea ta... Era alt regim, nu se punea problema de substante interzise, de droguri... Pe vremea mea, drogul era vinul, spritul cum se zice. Mai trageam si noi un chef dupa cate o victorie, ca ne dadea voie “nea Imi”. Oarecum Mutu e acum intr-o situatie similara cu a ta. Si tu ai fost suspendat, chiar mai mult, un an de zile. A fost altceva cu mine. Am vrut sa scap de circuitul inchis din tara si am fugit in Serbia. Eu zic ca am tras cartea castigatoare atunci, la 24 de ani pe care ii aveam in decembrie ‘88. Nu m-am gandit la repercusiuni, m-am gandit doar la cariera care mi se deschidea in fata si, normal, la partea financiara. Steaua Rosie Belgrad mi-a oferit un contract de patru ori mai mare decat cel din Ghencea. De ce-ai fugit practic? Nu o duceai chiar rau in tara. Vrei sa-ti spun ceva? Mi-era dor de libertate! Ma plictisisem sa mi se ia pasaportul la fiecare deplasare. Si mai e ceva. N-aveam chef sa imbatranesc in tara. Ma uitam la Iordanescu si la cine a mai plecat. O facusera tarziu, la peste 30 de ani. La varsta aia te duci in strainatate doar de decor! FIFA te-a suspendat imediat? Da, pe un an de zile. Contractul cu Steaua Rosie l-ai semnat imediat? Da, cum am ajuns la Belgrad. Apropo, povestes-te-ne cum ai rezistat un an pe margine. M-am pregatit ca un nebun. Chiar spuneau si cei de la echipa ca n-au vazut unul ca mine! Ma antrenam cu toate formatiile clubului. Si cu seniorii, si cu echipa a doua, si cu juniorii! Alergam, la munte sau chiar in casa, faceam forta, de toate! Trebuie sa marturisesc ca desi nu era regulamentar, eram folosit in toate meciurile amicale. Pe fals, normal! Era vorbita si cu ziaristii, sa nu ma dea in echipa, sa nu afle vreun for international! Dupa un an, cand am jucat primul meci oficial, am inceput sa plang cand mi-am vazut numele in presa. Ce sfaturi i-ai da lui Adi? Sa aiba incredere pana la capat, asa cum am avut eu. A pierdut mult prin aceasta suspendare, dar nu totul. Sa lase drogurile, fetele, distractia si sa munceasca si in somn! Nationala e in piuneze, ne calificam la Mondiale? Sper! Doar putin teren sa pierdem si, Doamne-fereste!, se termina totul! Nu de meciul din Armenia ma tem eu, ci de Olanda si de Cehia. Sa nu uit, trasmiteti-i bafta lui Stelica la Erevan. Am inteles ca ultimul mohican va fi capitan acolo. Daca s-ar juca doar dupa sufletul si ambitia lui Bogdan, am castiga peste tot! (Mihai Toma)