Orasul ispitei

Peste 5.000 de locuri de tocat dolari atrag an de an, vara de vara, minut de minut milioane de turisti. Casele saracacioase se amesteca printre uriasi SF de sticla si beton, precum hotelurile Bally, Taj Mahal sau Trump Plaza. Poate ca orasul ar fi ramas subjugat doar Atlanticului cald, limpede si cuminte, daca jocurile de noroc nu erau legalizate printr-un referendum in 1976. Cum plaja se inchide la ora 18.00, Atlantic City isi tine putin respiratia, doar o clipa, si-si deschide si mai abitir apoi baierele buzunarelor si portile norocului. Practic, oricine a implinit 21 de ani e liber sa joace. In afara a tot felul de concerte ciudate in aer liber, a spectacolului de sunet si lumina, americanul care ingurgiteza un hamburger pe secunda isi permite tot felul de distrac-tii, sofisticate si aristocratice in acelasi timp. Pentru 40 de dolari, poti parcurge cei 8 km de faleza cu ceea ce este botozat “Royal Rolling Chairs”. Un tanar student cu jumatate de norma impinge o trasura, cu bucuria unui castig rotund de o suta de dolari pe zi. Ziua sunt 30 de grade, noptile sunt aproape tropicale. Nu mai avem rabdare, vrem sa inceapa meciul.

Urmărește-ne pe Google News