Orez pe saturate

Toate tarile asiatice au un adevarat cult pentru orez. In Japonia, cereala asta e parca si o stare de spirit. Pentru ei, ca pentru mine deja e o stare de nervi, o mare problema. Cand iau micul dejun, la bufetul de la restaurantul hotelului, dau peste o cratita cu pilaf de-al lor. Mai strabat apoi cateva oale si gasesc orez copt, apoi fiert si, in final, o prajitura. Preparata, evident, tot din orez.
La pranz, in orice carciumioara te poarta picioarele (aici nu sunt bodegi), prin fata ochilor ti se perinda bucate care au in componenta aceleasi boabe: vezi orez cu peste, cu legume, cu fructe, cu carne de vita sau de porc, cu naiba mai stie ce. Painea e si ea la discretie, dar, v-ati prins deja!, e facuta din faina de orez. Cina o petrec tot inconjurat de orez, pe care-l mananc cu lingura, spre hazul celor de la mesele alaturate. Ei folosesc hashi, celebrele betisoare pe care le-am incercat si eu, riscand sa-mi fracturez degetele. Daca, in final, vrei sa comanzi ceva de baut, exista patru posibilitati: bere, vin, racoritoare si tuica. Da, ati citit bine: tuica! La ei se numeste sake, e mult mai slaba ca a noastra, n-are nici o aroma si costa 15 dolari litrul. Cam mult pentru ceva distilat, bineinteles, din orez.
Mai am de stat aici zece zile si va anunt ca dau un milion de lei pentru un sandvis facut cu cel mai ieftin parizer din galantarele inspectate de „Piedone”. Aveti grija sa nu cumva sa contina orez. Ma gasiti la Aeroportul Otopeni, pe 4 iulie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE