Povestea lui Dorinel

L-am luat pe langa mine. Pe vremea aceea, nevasta-mea era sefa de restaurant. Asa ca ii mai dadeam ba mancare, ba cate o suta de lei. imi aduc aminte ca primul lui costum de haine tot eu i l-am facut. Era la liceu aici, in Oravita si ii era rusine sa mearga la banchetul de 12 clase, ca nu avea ce sa puna pe el”.
Desi nu-l obliga nimeni, nici macar regulamentele, „nea Nicu” juca meci de meci cu trei juniori in primul „unsprezece” al divizionarei C: „Ma mai injura lumea ca intru cu ei din primul minut, dar la ce se juca in „C” nu-mi faceam probleme. Unul era Lazarovici, al doilea – Dorinel, al treilea – un portar, Sporea. Poate ca Lazarovici era mai talentat, dar „Munti” a fost mai muncitor, mai serios. inca de atunci, avea o viteza extraordinara in executii. Iar de travaliul de pe teren, ce sa mai zic!”.
„Odata, prin ’86, ne aflam la Busteni, intr-un cantonament la o cabana, Zanoaga sau Ciucas, nu mai stiu exact. intr-o zi, le comandasem circuite de cate 800 de metri. Dupa patru curse, lui Dorinel incepuse sa-i curga sange din nas. Eu dau sa-l opresc… El – nici vorba sa ma asculte. si-a sters cu mana sangele si a mers mai departe. Cat p-aci sa lesine! Am mers dupa el si i-am spus: „Gata, ma, esti nebun? O sa mori aici!”. N-a zis nimic. A inceput sa planga, dar nu l-am mai lasat. Ajungeam la spital cu el”. De atunci, antrenorul a simtit ca e un baiat „cu fibra tare”.
Cine-si mai aduce aminte de Lazarovici? Poate nici Dorinel: „Ajunsesera amandoi la CSM Resita, via Metalul Bocsa. La un moment dat, a venit la un meci de „B” chiar Gheorghe Barbulescu, prim-secretarul din Olt. Sosise dupa Lazarovici. Toti l-am implorat sa-l ia la Scornicesti si pe Dorinel. „Hai, dom’ prim, ca e un baiat bun, dar amarat. Aveti incredere in noi! Scoateti-l si pe el din foame!” Pana la urma, l-am convins si uite-asa baiatul cuminte din Gradinari a iesit in lume”.
Ce-a fost cu greseala din Danemarca? „E drept, la maturitatea si experienta lui, nu trebuia sa bata scurt cornerul ala blestemat. A gresit, dar au gresit si altii. Cine trebuia sa-l marcheze pe Laursen la faza golului egalizator sau cine trebuia sa blocheze centrarea? V-ati pus aceste probleme?”.
Dar cu retragerea? „M-a sunat dupa taraboiul de la meciul cu Italia, cand cu retragerea. L-am intrebat daca mai simte ca poate. „Nea Nicule, eu mai pot”, mi-a spus. A renuntat sa se mai gandeasca la retragere. Eu zic, la cat de puternic si de ambitios e, ca mai duce doi ani la nivel inalt. Iar in Divizia B, pana la 40! Cred, totusi, ca se va retrage de la Steaua”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE