Foto și video: Vlad Chirea

Primul Messi al meu din fotbalul românesc a fost Gheorghe Greaca. Hai, nu Messi, măcar Jesus Navas de azi! Cel puțin așa depun mărturie suporterii Petrolului Ploiești din anii 80-90. Cu mine-n cap! Fotbalist mărunt, plămădit din aluatul lui Maradona, supranumit ”Lăutarul” nu doar pentru că s-a născut la Clejani (Giurgiu), ”nea Vică” făcea ravagii pe extrema dreaptă. Tehnic, el dansa pe lângă adversari, chit că se numeau ei Mișa Klein ori Iosif Rotariu. ”Îi lăsa cu iarbă în fund”, glumesc cei care l-au văzut jucând. Pur și simplu, mă așezam în dreapta tribunei oficiale să-l văd pe Messi dinainte vremuri al meu. Tata, săracul, mă învățase să mă dopez cu el. ”Hai, Lăutare!”, se auzea dintre fani, iar el mai întorcea o dată adversarul, în uralele mulțimii. M-am dopat multă vreme cu Greaca. Și azi sunt, recunosc, puțin beat după vremurile acelea. ”Afară se mai găsesc, în țară nimeni de nivelul lui. Greaca de ieri nu poate fi comparat cu nimeni de azi, le avea pe toate, mai puțin viteza. Era și inteligent fotbalistic”, spun alți confrați nostalgici. L-am văzut jucând ultima oară la inaugurarea noului stadion din Ploiești. A marcat atunci, el, care a făcut atâția golgheteri, prin centrările-covrig “marcă personală”. Da, mi-e dor de “nea Vică”! De aceea, să-l vezi jucând cu piciorul lipit de tușă, și azi, e un privilegiu. Chiar dacă n-a fost cel mai mare, a fost printre cei mari!