‘Prin bataie, tata m-a facut fotbalist!’

Marian Parsa are 19 ani si castiga 6.000 $ pe sezon la Petrolul. Joaca fotbal de la sase ani si a fost achizitionat de la Moreni in schimbul a doua mingi de fotbal. Pentru ca in urma cu doua luni a fugit sa dea probe la Dinamo Kiev, antrenorul Vivi Rachita l-a exilat pe banca de rezerve. gMor pe banca, nu mai rezist, la iarna vreau sa plec de la Petrolul. Am 19 ani si vreu sa joc meci de mecih, se plange Parsa, care are semnat cu Petrolul, insa, un contract in alb.

Libertatea: Felicitari! Esti eroul Petrolului.
Marian Parsa: Multumesc, dar nu sunt eroul nimanui. E adevarat ca golul victoriei, 3-2, a fost inscris de mine si nu de Costel Ilie, dar n-are prea mare importanta. Mai ales ca si la scorul de 2-1 pentru Poli noi eram convinsi ca vom invinge. Jucam cu prea mare ambitie ca sa nu castigam. Nu m-am gandit niciodata ca-l infrunt pe Hagi, asta era treaba antrenorului nostru. Eu m-am batut cu Caramarin, Coman, Balace si, prin daruire, am invins. Regret insa ca am fost introdus abia in repriza secunda, in minutul 60.

De ce?
Pai, antrenorul nu ma baga deloc titular si mor de ciuda pe banca. La Targu Jiu imi venea sa-mi musc mainile de nervi. Mi-am zis in barba ca, daca intru pe teren, voi face pe dracuT n paispe sa marchez pentru a demonstra ca am valoare. Am 19 ani, timpul trece, iar eu vreau sa joc meci de meci, nu sa frec banca de rezerve. Dar asta este, daca nu ma baga, sunt decis sa plec de la Petrolul chiar in aceasta iarna.

Poate antrenorul stie mai bine cine trebuie sa joace titular…
Stiu eu de ce m-au mazilit pe banca de rezerve. Acum doua luni am fugit sa dau probe la Dinamo Kiev. Era ceva serios, intermediat de impresarul meu, Ran Dayan, dar Petrolul m-a intors din drum, iar la revenirea in Ploiesti antrenorul m-a pedepsit, lasandu-ma pe banca de rezerve chiar daca avea nevoie de mine.

Unde ai inceput fotbalul?
Eu sunt din Vladeni, un sat in apropiere de Moreni, Prahova. Acolo am batut prima data mingea. La 14 ani jucam la Moreni, eram cu doi ani mai mic decat coechipierii mei. Ce-am mai patimit eu pe vremea aia!… Mi-aduc aminte ca, la un meci in care eram condusi acasa cu 1-0, eu am ratat un penalty si am mai irosit o ocazie imensa, incercand sa finalizez o faza la misto. La pauza, tata, Costel, care a jucat ani buni fotbal in Divizia B, m-a luat deoparte. Mi-a tras un pumn in nas de-am vazut stele verzi. Mi-a zis sa    nu-mi mai bat joc niciodata de fotbal. Am intrat pe teren si in a doua repriza am dat trei goluri si doua pase decisive. A fost pentru prima data cand am aparut intr-un ziar local. Adevarul e ca, la un moment dat, jucam de frica sa nu ma mai bata tata, dar evoluam foarte bine. Uite ca, prin bataie, tata m-a facut fotbalist. El m-a dus sus si-i multumesc. Datorita lui acum nu beau, nu fumez, n-am nici macar o prietena. Fotbal si iar fotbal.

Parsa are promisa o prima de 1.000 $ de la conducerea Petrolului. Dupa ce miercuri noapte au sarbatorit victoria din Cupa la un restaurant din Ploiesti, ieri dupa-amiaza, glupiih s-au prezentat constiinciosi la antrenamentul de refacere

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE