Privind din tribuna: Leapsa pe onoare

Doua nopti mari si late, Puiu a stat cu ochii pironiti in tavan, s-a inchinat de trei-patru ori, de siguranta, si-a schimbat costumul si acum, la patru zile de la rusinea cea mare, are pretentia sa fie privit in perspectiva, dupa ce a nenorocit prezentul. E dreptul lui sa spere la asta, insa e datoria noastra sa nu-l credem, nici macar pe cuvant. Ceea ce credem cu adevarat ramane clasamentul si coloana infrangerilor, ceea ce credem cu adevarat ramane imaginea aceea fantastica, de dupa golul lui Iversen, cand antrenorul echipei nationale a Romaniei topaia prin penibil in spatele bancii tehnice. Chiar daca doare, vi-l puteti inchipui pe Lucescu in rolul personajului nostru? Noi, public si presa deopotriva, n-avem ce sa-i mai cerem lui Iordanescu. Drama e ca nici el nu prea mai are ce sa ne ofere. Ne-a facut sa credem in calificare si nu s-a tinut de cuvant, ne-a anuntat ca-si da demisia, dar caracterul l-a tras lacom inapoi, spre bani, spre functie, spre compromis. Cum nimeni nu e perfect, ii intelegem trairile si-i respectam alegerea. Dar niciodata de-acum inainte, Puiule, sa nu te-astepti sa mai fii privit in ochi, ca altadata. Sau sa te astepti, dar sa-ti feresti privirea. Ce zici, Generale, macar doua nopti poti sa stai cu ochii-n pamant?

Urmărește-ne pe Google News