Simona Păştinaru: «Am urlat de ciudă, nu de durere»

O fracţiune de secundă de neatenţie şi gata cu “acel sentiment unic, când simţi că toată lumea îţi aparţine”. Totul s-a năruit pentru Simona la încălzire, când a încălecat o poartă, s-a răsucit în aer, iar cea mai frumoasă experienţă a vieţii de sportivă s-a transformat într-un calvar. A riscat să rămână infirmă pe viaţă!

Credea că nu va mai merge niciodată

“Mă durea foarte tare, dar nu urlam de durere, ci de nervi, de ciudă! M-au luat şi m-au plimbat opt ore dintr-o ambulanţă în alta, pentru că asigurarea era incompletă, în vreme ce alţii erau duşi cu elicopterul direct la spital. Operaţia a fost complicată, a durat cinci ore. Mi-era că n-o să mai pot merge niciodată. Şi intervenţia chirurgicală, dar şi recuperarea, care a durat nouă luni, le-am plătit din buzunarul propriu”, povesteşte Simona.

Tipic românesc, ulterior mulţi s-au apucat să arunce cu pietre. Iar de curând, în numărul revistei postului TV Eurosport, care popularizează începerea Jocurilor Olimpice de la Vancouver, e preluată informaţia cum că atunci, la Nagano, sportiva s-ar fi poziţionat, de fapt, pe locul de plecare, dar după ce a auzit beep-ul premergător startului, s-ar fi întors spre antrenor şi i-ar fi comunicat că îi e frică şi că nu mai pleacă în cursă.

Profesor la cea mai veche şcoală de schi

Ulterior accidentului de la Nagano, Simona a obţinut, în 2000, un post ca instructor de schi în Austria, la cea mai veche şcoală de schi din lume: St. Anton am Arlberg. După trei ani de slalom printre legi şi vize, pentru a putea rămâne legal în Austria, Simona a trecut de la aerobic la gimnastică în apă, apoi de la rafting la mountain bike. Acum lucrează în asigurări medicale, la Viena.

A început aventura

Violeta Strămăturaru (21 de ani) a fost spitalizată, joi, la Vancouver, după ce a lovit zidul de protecţie al pârtiei pe care se antrena. După impact, sportiva a ridicat ambele braţe în semn că este conştientă. Nici schiorul Dragoş Staicu nu a reuşit să termine antrenamentul de joi, pentru coborârea masculină.

De râsul lumii la Salt Lake City

În 2002, la Salt Lake City, biatlonista Alexandra Stoian s-a trezit, la aterizarea pe aeroport, că din bagaje îi lipseşte tocmai arma ei de concurs. Tot la respectiva ediţie a JO s-a vehiculat vestea cum că bobul României, ruginit fiind, a fost vopsit pe loc de către sportivi şi antrenori. Cu aceeaşi ocazie, cum a ajuns în America, Alexandru Epuran, şeful delegaţiei sportivilor români, s-a dus l-a pescuit… la copcă.

Haz pe seama lui Virgil Neagoe

O altă poveste, mai mult sau mai puţin adevărată, redată de Eurosport, îl are ca protagonist pe săritorul cu schiurile de la JO de la Albertville (1992), Virgil Neagoe. Personajul nu era dotat cu echipament corespunzător, însă organizatorilor li s-ar fi făcut milă şi i-au asigurat cele necesare.

“Când temerarul s-a aşezat pe bara de start, era alb ca varul. După un zbor neortodox, a aterizat la «uluitoarea » distanţă de 76 de metri. Chiar dacă s-a clasat pe ultimul loc, important este că a scăpat cu viaţă”, notează Eurosport.

Neagoe a fost primul săritor din istoria olimpismului românesc şi unul dintre cei mai valoroşi. La 39 de ani, s-a retras acasă, în Scheile Braşovului, şi are ca pasiune creşterea cailor de rasă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE