Ştefania Comăneci, mama Nadiei: "Sunt mândră de ea!"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: Cum e să fiţi mama Nadiei?
Ştefania Comăneci: Sunt mândră, fericită şi mulţumită sufleteşte, ca un părinte de copilul său, care a realizat ceva frumos în viaţă
Vă aşteptaţi, când aţi dat-o la gimnastică, să ajungă o vedetă mondială?
Nu. Am dus-o prima dată într-o sală de gimnastică pentru că era un copil plin de energie şi nu mai puteai să stai cu ea în casă. Făcea dezastru, strica arcurile patului, dormeza... S-a dus prima dată pentru a-şi consuma energia la o sală improvizată, neterminată, cu aparate rudimentare. S-a îndrăgostit de gimnastică şi a avut ambiţia să ajungă în vârf.
Cum s-a descurcat la primele concursuri?
A câştigat concursuri încă de mică, dar lupta se dădea între ea şi Teodora Ungureanu, ele fiind vârfurile de generaţie. Sunt bucuroasă că nu a avut accidentări şi că a făcut acest sport de plăcere.
Ce aţi simţit când a luat prima notă de 10?
Mă uitam la televizor şi pe moment nu a am realizat performanţa. Apoi, pe parcurs, am conştientizat ce făcuse la Montreal. După ce s-a întors de la Olimpiadă, foarte mulţi fani au venit la noi la bloc şi strigau, sub balcon, pentru că stăteam la etajul unu, să iasă Nadia, să o vadă şi ei pe fata-minune. Era puhoi de oameni. Am primit şi foarte multe telefoane, ne-a dat viaţa peste cap. Centralista, care avea o vechime de 20 de ani în meserie, ne-a spus că a operat apeluri în câteva zile câte făcea altădată în câteva luni.
E greu ca Nadia să locuiască în America şi dumneavoastră în România?
E dificil. Sunt foarte bucuroasă când fata mea vine în România. Are un program foarte încărcat şi unde se duce ea mă ia şi pe mine, ca să petrecem mai mult timp împreună, să mai vorbim. Fiecare plecare a ei îmi lasă un gol în suflet şi două- trei zile nu sunt bună de nimic.
Cuprins:
Fiica, o gospodină desăvârşită
Îi pregătiţi ceva bunătăţi când vine în ţară?
Nu în mod special, pentru că toate felurile de mâncare pe care le fac eu ştie şi ea să le gătească. E o bucătăreasă şi o gospodină desăvârşită. În America, pregăteşte des ciorbe, sarmale sau alte feluri de mâncare tradiţionale româneşti şi chiar i-a învăţat pe americani să facă salată de vinete, pentru că nu ştiau acest fel de mâncare.
Aţi vizitat-o în America?
Sigur, am fost şapte- opt ani la rând, să petrecem împreună Sărbătorile de iarnă. Când l-a născut pe Dylan, am stat o lună. În ultimii ani nu am mai fost, pentru că vine ea mai des, iar drumul a devenit unul lung şi obositor pentru mine.
Dylan învaţă graiul românesc să se înţeleagă cu bunica lui
“Acasă, încerc să-l învăţ româneşte cu Dylan, fiul meu. Îi vorbesc şi în engleză, şi în română şi deja înţelege majoritatea cuvintelor pe care i le zic în limba noastră. Îi e greu să se exprime, deoarece nu prea are cu cine conversa, în afară de mine. Vreau să ştie româneşte, pentru a vorbi cu bunica, deoarece e mai greu ca ea să înveţe engleza”, a spus Nadia.
Gheorghe Comăneci încă vinde murături într-o piaţă din Oneşti castraveciori á la «Dom’ preşedinte»
Gheorghe, tatăl Nadiei Comăneci, sau “Dom’ preşedinte”, cum l-a poreclit Bart, nu poate să stea fără să muncească. Deşi are 76 de ani, părintele “Zeiţei” vinde murături într-o piaţă din Oneşti.
Gheorghe Comăneci a divorţat cu mulţi ani în urmă de Ştefania, mama Nadiei, iar de atunci şi-a omorât timpul cu munca în grădină. Cultivă castraveţi, îi pune la murat şi îi vinde într- o piaţă din Oneşti.
În 2006, tată şi fiică la tarabă
Toată lumea îl cunoaşte şi îl întreabă de Nadia. În anul 2006, Nadia şi-a vizitat tatăl chiar la taraba din piaţă. Curioşii s-au strâns atunci ca la circ în piaţa din Oneşti (Bacău) şi i-au cerut “Zeiţei de la Montreal” autografe.
Nea Gheorghe, după ce a strâns-o părinteşte în braţe pe Nadia, a început să se laude cu roadele muncii sale: “Am aici 4.000 de kilograme de castraveciori muraţi. Oamenii vin şi cumpără de la mine, pentru că-i prepar după o reţetă proprie. Şi vând ieftin…”, se lăuda Gheorghe, care acum, în 2011, are aceeaşi ocupaţie: prepară şi vinde castraveţi muraţi.
