Tampa si Campioana

In capul coloanei, probabil pentru a nu se pierde in potopul oltean, iese Giani Kirita, apoi, incet-incet, si ceilalti. Obisnuita incalzire, lotul rupt in doua, de-a latul terenului, mingi personalizate, apa, multa apa, si imaginea Bruges-ului, secvente ce revin si dispar insotite de aceleasi refrene hazlii fredonate de sufletul si bucuria alb-rosie, Cornel Dinu pe numele lui de manager.
„Mai, mai, nu mai adoptati pozitia poporului roman fata de greutatile istoriei”, arunca Dinu, arbitru de circumstanta, spre turma reunita in Stefan cel Mare, dar altoita la Craiova. „N-auziti? Nu mai stati asa, cu mainile-n sold, ca de-aia de mii de ani am fost calcati in picioare”, traseaza o noua volta „Procurorul”, dar Rednic si Onut, Frasineanu si Danciu sunt deja siderati, asa ca doar Augustin, flacaul reciclat, prinde ideea si o da mai departe. „Vreau marcaj semiactiv si imaginativ, vreau protectie si elan, vreau rautate. Ca daca te prinde el, te-a luat dracuÂÂ!”.
Se joaca dintr-una, uneori chiar din doua pase, Iacob are momente de fotbalist, Niculescu de fals, dar „Mister” omoara obisnuitul cu palavre haioase si de efect: „Preda, nu vreau timpi morti, c-am avut destui” sau „Niculescu, te rog frumos, personal chiar, joaca si tu ceva”. Pana la urma, se intra la vestiar si dusurile spala si nervii, si praful.
Dinamo, o Craiova cu imbunatatiri, vrea Liga Campionilor. La ce-am vazut intr-o dupa-amiaza de miercuri, n-am paria insa ca si reciproca e valabila.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE