Tibi Uşeriu a făcut 10 ani de pușcărie în Germania. La 9 ani, tatăl său l-a dat slugă la stână!

El a recunoscut că a stat închis în Germania, pentru jafuri și tentativă de omor . ”Asta o să-mi rămână pentru totdeauna și m-am obișnuit cu ea. Am fost pușcăriaș și nu am cum să sterg cu guma 10 ani din viața mea. Tinerețea mi-am petrecut-o închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase. 10 ani de zile n-am învățat nimic, ci am încercat doar să mă autoeduc, să meditez ca să devin o legumă, să nu am cerințele fizice pe care le are orice om. Mi-am irosit poate cei mai frumoși ani din viață.

”Cred că sunt reabilitat 100%”, zice fostul pușcăriaș ajuns campion. ”Nu. De ce să-mi fie rușine? Dacă ascundeam trecutul meu și trăiam toată viața cu povara  asta, da, poate mi-ar fi fost rușine. Dar așa nu-mi este. Nu regret nici trecutul și nici faptele pe care le-am făcut. Au fost decizii luate de mine la un moment dat. Și la fel ca acum și atunci credeam în ceea ce fac”.

Recomandări

Neştiuta poveste a lui Ianis, eroul de 17 ani care a salvat de la înec o tânără, în staţiunea Costineşti

Cum era viața în pușcărie:

”La ora 5 dimineaţa sună goarna. Deţinutul 2800 sare din pat. Dezbracă pijamaua de hârtie şi îmbracă un costum albastru, standard. Face patul. Trec 2 minute şi 17 secunde până când o mână îi deschide vizeta, însoţită de un zdrăngănit de chei. 2800 trebuie să fie în picioare în faţa patului. Aşa e regula. Un necunoscut îl priveşte fără nicio vorbă. Apoi, 2800 se spală pe faţă şi pe dinţi. Aşteaptă. Orele trec chinuitor. I se aduce o mâncare anostă. Deşi nu-i e foame, mănâncă. Are de aşteptat cam 10 ore până să fie scos afară, printr-un tunel, la plimbare. Singur, fără alţi deţinuţi. Curtea închisorii e mică. Plimbarea din jurul piscinei are fix 27 de paşi”.

Tibi Uşeriu a făcut 10 ani de pușcărie în Germania. A fost aproape de sinucidere

Perioada de după închisoare a fost și ea teribilă: ”Întoarcerea mea acasă a fost mult, mult mai grea decât perioada de detenție. Timp de șase luni de zile am trăit un coșmar. În fiecare zi am vrut să mă duc să mă sinucid sau să mă întorc înapoi în penitenciar. Creierul s-a obișnuit atât de bine în penitenciar, încât nu m-am mai regăsit în realitate. În închisoare trăiam ca o legumă, fără să gândesc. După eliberare, culorile, luminile, vocile, tot ceea ce se întâmpla pentru mine era străin. Eram un om la 35 de ani, care se comporta ca un copil. Nici să mă duc să-mi iau mâncare nu mai știam. Efectiv așteptam să mi se dea. Îți dau un exemplu: am ajuns acasă, la Tășuleasa Social, am mers seara în cameră, m-am pus în pat, m-am trezit dimineața, m-am înbrăcat în hainele pe care le aveam și am așteptat să mi se deschidă ușa. Mintea mea nu mai procesa, nu știa că pot să ies, că sunt liber. Gândul ăla că nu mă mai regăsesc în lumea asta îmi venea în fiecare zi. Și atunci mi-am și pregătit la un moment dat să mă sinucid. Pe urmă, mi-am făcut bagajul să plec înapoi”.

Recomandări

Baremul de corectare la limba română pentru Evaluarea Naţională 2025

Tibi Uşeriu a făcut 10 ani de pușcărie în Germania. Și-a luat tatăl cu mașina la autostop, iar părintele nu l-a recunoscut!

Ușeriu a vorbit despre faptul că a fost șantajat cu date din trecutul său: ”Nu l-am ținut niciodată ascuns, doar că nu am vorbit despre viața mea neîntrebat. Am avut o prietenă la Realitatea care-mi știa trecutul. Ne-am despărțit, și, la un moment dat, ea m-a amenințat că o să spună povestea mea pe postul de televiziune. I-am trimis cazierele judiciare, cu mențiunea că dacă vor scoate povestea mea, îi dau în judecată pe baza actelor prezentate. În România am cazier curat pentru că nu am făcut  nimic, iar în Europa eu mi-am executat pedeapsa. Sunt recuperat din punct de vedere juridic”.

Ușeriu nu ține legătură cu tatăl său. S-a întâlnit cu el întâmplător, fără ca părintele să-l recunoască:

”Nu ținem legătura. O dată l-am luat la autostop, dar nu m-a recunoscut, ceea ce a fost foarte bine. Cu siguranță se uită la televizor și a auzit de mine. Avem o soră vitregă, care pune poze pe Facebook și mă mai uit din când în când să văd cum arată. Abia dacă îl mai recunosc… Este un om orgolios, el crede că ceea ce a făcut a fost bine și cred că o să se ducă pe lumea cealaltă cu gândul ăsta. La fel cum o să se ducă mama cu gândul că ne-a educat cum a știut ea mai bine. Eu am înțeles-o pe mama. Și o respect enorm pentru că la cei 70 de ani și nu zice niciodată că a greșit ceva față de noi”, spune campionul. Are și un motto în viață: ”Limitele sunt create în mintea noastră. Și le putem depăși”.