Victorie tristă

De la plecare, întregul staff s-a mulţumit cu puţin. “Chiar dacă nu vom trece de grupe, e o mare realizare că am ajuns după 14 ani la un campionat mondial”, s-a auzit şi din stânga, şi din dreapta. Nici când au pus prima oară piciorul la Osijek, nici când au condus Ungaria cu şase goluri diferenţă şi Slovacia cu patru, tricolorii nu au crezut cu adevărat în ei. Iar eşecul – ratarea calificării în grupa principală de la Zagreb – a fost primit ca pe ceva firesc, cu tristeţe, dar fără lacrimi.

Naţională fără perspective

Ceea ce s-a întâmplat în jocurile de consolare de la Cupa Preşedintelui, disputate la Pula, n-a ieşit decât parţial din tipar: România a făcut doar act de prezenţă contra bronzului olimpic, Spania, iar aseară, contra Rusiei, a fost în pericol de a scăpa din nou printre degete un avantaj considerabil, de şapte goluri. Până la urmă, contra unei adversare, Rusia, şi mai decepţionată decât noi, România a tranşat victoria şi bătălia pentru locul 15, la capătul unui meci cu 80 de goluri: 42-38 (25- 21).

Odată cu înfrângerea contra Suediei, ne-am cam luat gândul de la prezenţa la Europene. În plus, după Mondiale vin retrageri în cascadă: pivotul Eremia Pârâianu, căpitanul naţionalei, interul Sandu Iacob şi portarul Sorin Bârză. Iar concluzia a tras-o însuşi antrenorul Omer: “Din urmă nu prea vine nimeni!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE