100.000 $ pentru clonarea lui Dracula
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anii ’90, ştiinţa a înregistrat un succes în domeniul geneticii, anunţând prima fiinţă clonată: oaia Dolly. În anul 2001, un grup de oameni de afaceri din Statele Unite a venit cu ideea de a-l clona pe Dracula, alias Vlad Ţepeş. Americanii au pus la bătaie 100.000 de dolari pentru acest proiect, care a demarat cu entuziasm, dar nu s-a putut materializa pentru că, se pare, nu au căutat trupul lui Ţepeş unde trebuie.
Americanii voiau să deshumeze osemintele voievodului român, ca să ia o bucată de os şi să o ducă în laboratoarele Roslin din Scoţia - centrul unde a fost obţinută oaia Dolly.
Ştirea a făcut înconjurul lumii, toată lumea voia să-l vadă pe Dracula. Ian Wilmut, cercetător la Roslin, era de părere că proiectul are mari şanse de reuşită dacă s-ar găsi fire de păr sau o bucată de os din rămăşiţele pământeşti ale domnitorului.
Conform datelor istorice, Vlad ţepeş a murit în decembrie 1476, într- o bătălie cu turcii, undeva între Bucureşti şi Giurgiu. S-a presupus că a fost decapitat şi că trupul a fost înhumat undeva în ţara Românească, iar capul ar fi ajuns în posesia sultanului, ca trofeu.
Conform unei alte variante, capul domnitorului ar fi fost înhumat în biserica din Mânăstirea Snagov. Aici există o piatră de mormânt pe care a fost pus un tablou cu chipul lui ţepeş. Săpăturile arheologice au infirmat însă ipoteza: nu s-au găsit decât oase de măgar. Ca atare, americanii nu au găsit material genetic pentru clonare.
“Mânăstirea Snagov este o ctitorie a familiei Dăneştilor, rivali de moarte ai familiei lui Vlad. Mult mai probabil este faptul că trupul lui Ţepeş ar fi fost înhumat la Mânăstirea Comana, aceasta fiind ctitoria lui Vlad. Din păcate, nu s-au făcut cercetări în acest sens la Comana”, ne-a spus istoricul Dan Falcan.
«Dracula» vine de la «Ordinul Dragonului»
Drăculeştii sunt o ramură a familiei Basarabilor care s-a remarcat în lupta împotriva turcilor. Numele “Drăculea” vine de la tatăl lui ţepeş, Vlad al II-lea Basarab, care era unul din cei 12 membri ai Ordinului Dragonului, o societate militară a elitei luptătorilor antiotomani din Europa.
De la simbolul dragonului i-a rămas numele “Drăculea”. Numele de “ţepeş” i l-au dat turcii, pentru modalitatea domnitorului de a pedepsi prizonierii de război, în special cei otomani. Titulatura de “însetat de sânge” i se trage de la cronicarii saşi din Braşov, cărora domnitorul le-a redus din drepturile comerciale pe care le aveau în ţara Românească.
Conflictul a fost speculat de Matei Corvin. Acesta a primit o sumă mare de bani de la Papă pentru a organiza o cruciadă antiotomană. Corvin a tocat banii pentru interesele sale din Bţmia. La un moment dat, Papa l-a întrebat ce se mai aude cu acea cruciadă, iar regele Matei Corvin a dat vina pe ţepeş, l-a întemniţat şi a răspândit legendele saşilor legate de “însetatul de sânge”.
Inspirat de aceste legende, în 1898, Bram Stoker scrie romanul “Dracula”, iar fostul domnitor român devine vedetă de talie mondială. Urmează două ecranizări ale cărţii, “Nosferatu”, în 1922, şi “Dracula”, în 1931, iar ţepeş ajunge stăpânul tuturor vampirilor. Tema vampirului Dracula este atât de gustată de public, încât în 1992 Francis Ford Coppola face şi el un film, “Dracula”.
