În 1910, o militantă marxistă pe nume Clara Zetkin a propus, la congresul Internaţionalei Socialiste desfăşurate la Copenhaga, adoptarea unei zile internaţionale a femeii proletare. Ideea ei a fost pusă în practică abia în 1921, când, pentru a marca începutul revoluţiei bolşevice, URSS a ales 8 martie ca Zi a Femeii - zi preluată, după cel de-al Doilea Război Mondial, de toate ţările din Europa Răsăriteană, care alcătuiau blocul comunist, dar şi de China, Vietnam sau Cuba.
Aşadar, Ziua Femeii este o sărbătoare comunistă. Pe care ruşii au vrut s-o exporte, aşa că au “împachetat-o”, dându-i un aspect comercial. Cum? Plătind redactorii de la publicaţia comunistă franceză L’Humanité să fabrice o nouă istorie a zilei de 8 martie! Povestea falsă vândută în 1955 lumii întregi de L’Humanité spune cum pe 8 martie 1857, la New York, câteva mii de muncitoare din industria textilă, nemulţumite de condiţiile de lucru, ar fi declanşat o grevă, ieşind în stradă pentru a-şi striga oful.
Redactorii (trei militante comuniste, pe nume Yvonne Dumont, Claudine Chomat şi Madeleine Colin) au avut grijă să adauge detalii care să emoţioneze cititorii: femeile ar fi mărşăluit cu pumnul drept ridicat spre cer şi ar fi cerut, cu voci cristaline, salarii egale cu cele ale bărbaţilor şi mai puţin ore de muncă.
Multă vreme, nimeni nu s-a obosit să verifice veridicitatea acestei poveşti, iar lumea s-a lăsat cucerită de imaginea femeilor care şi-au înfruntat patronii pentru a-şi cere drepturile. Abia după 22 de ani s-au făcut cercetări şi s-a descoperit că pe 8 martie 1857 nu a existat nici o manifestaţie la New York. În ciuda acestui fapt, în 1977, ONU a încurajat toate ţările lumii să adopte 8 Martie ca zi a drepturilor femeilor, iar cele mai multe s-au grăbit să dea curs invitaţiei.