400 de romani goniti din Occident intr-o luna

Cremona, Milano, Pavia, Bergamo, Brescia – cu transportul in comun dar si mult pe jos, am umblat de mi s-au facut basici in talpi. Dupa un timp am gasit de lucru ca sofer la un italian de treaba. Mergea bine, aveam cazare, masa, loc de munca, doar cu documentele stateam prost, adica nu aveam documentul de „sogiorno”, nu garanta nimeni pentru cazarea mea – cam asa ceva. in rest eram in regula cu pasaportul, tot, tot.
N-a fost sa fie. Pe 22 decembrie m-a saltat Garda Financiara. Au italienii astia o gramada de forte de politie, fel de fel. Dar cei mai rai sunt cei de la Garda. Unul iti verifica actele, altul sta cu automatul pregatit, parca ar fi in razboi.
Cum s-a intamplat? Eram intr-o masina, dar conducea altcineva, un italian, alt angajat al patronului meu, eu eram pasager. Cretinul avea permisul de conducere fals. Gardistul si-a dat seama imediat. Ne-a dus la sectia lor si l-au bagat pe asta la interogatoriu. Pe mine nu m-au intrebat nimic de acte sau ceva, m-au lasat la intrarea in institutie, pe trotuar. Am stat eu o jumatate de ora singur, nimeni nu ma baga in seama. Dar, stiindu-ma nevinovat, am asteptat sa ma cheme, ca, ma gandeam eu, ce-or sa-mi faca? Am luat un foc de la portar, am schimbat doua vorbe cu el, m-am plimbat incolo si incoace, ce mai, eram ca la usa policlinicii. Iese politaiul, intamplator ma vede si zice: „Aaa… ia vino si tu incoace!” Asta a fost. M-au tot interogat ei, ce-am facut, la cine am stat, la cine am lucrat – cu promisiunea ca nu imi fac nimic, mai mult, daca il torn pe patronul italian imi gasesc ei de lucru, nu ma mai trimit in Romania. Nu l-am turnat.
Pe 24 decembrie m-au dus la un centru de Cruce Rosie, unde erau mai multi prinsi fara acte. Nu m-au bagat la „galere”, adica la puscarie, ca nu facusem nimic rau. O curte mare, mai multe corpuri de cladire, camere cu patru paturi, televizor, mancare. Doar ca nu aveam voie sa iesim afara. La centrul asta erau fel de fel de natii. Printre toti, daca eram cativa muncitori, restul parnaiasi, hoti, toti nenorocitii de pe lume. Romani eram vreo zece.
Cei mai nebuni erau sud-americanii, oameni cu sange in ei. Dupa o saptamana de stat acolo s-au incins spiritele. La un moment dat au inceput sa bata cu pumnii in pereti, sa sparga, sa faca urat in pavilionul lor. Ziceau ca autoritatile italiene nu au voie sa-i retina asa mult, ca drepturile omului… Au intrat la ei scutierii cu casti si veste antiglont. Sud-americanu’, rau tare, sarea si se agata de cate un mascat sa-i bage mana intre casca si gulerul vestei ca sa-l stranga de gat, in timp ce alti doi scutieri il bateau cu bastoanele pe unde apucau – si tot nu se lasa. Printre americani erau si cativa transsexuali, domnule, aveau niste sani, un bust subtirel si o fata de te uitai ca la reviste. Doar de la bust in jos cica erau barbati. Omoru’ dracu’ ce au luat si transsexualii, de ti se rupea inima cum le saltau tatoaiele, asa ceva n-am mai vazut.
Buuun. si dupa un timp s-au revoltat si romanasii mei, printre care foarte infocati parnaiasii veterani. Era unul, de 34 de ani, care statuse dupa gratii in Romania si in afara aproape 20 de ani. Revolta, vorba vine, era mai mult de dat in stamba, ca de rezolvat se stia ca nu se putea rezolva nimic. A inceput scandalul, dar nu tare, mai temperat asa, fara distrugeri, doar vorbe, ca ah! le rup beregata, sa vezi ce le fac, ce le dreg, pana au venit cei de la Crucea Rosie si i-au invitat pe rand pe cativa, cei mai rai, la infirmerie, pentru consultatii. Asa s-a oprit, in scurt, revolutia romaneasca. Care cum isi auzea numele o data ingheta, si sa vezi ce frumos mergea dupa infirmier, ziceai ca e tras cu ata. Se intorceau apoi ca niste gaste bete si spuneau ca ce ba asta e bataie, italienii astia nici sa loveasca nu stiu, nu au forta deloc. La capitolul descurcareala insa, romanii puteau face rost de orice, si chiar sunt recunoscuti pentru talentul asta. Dupa Revelion se terminasera tigarile si banii. Ce trasnaie le da prin cap? incep sa se masturbeze in fata transsexualilor sud-americani contra pachete cu tigari. si tampitii aia le dadeau. Poti sa-ti inchipui cam ce lume era acolo?
Asta este, romanii, in afara de faptul ca iti fura bomboana din gura – de i-au innebunit pe italieni, se zbarleste carnea pe ei cand aud de romani – nu tin la chestii mai dure, mai barbatesti. Sau poate ca nu am vazut eu oamenii adevarati in conditiile de acolo.
Pe 15 ianuarie ne-au dus cu autobuzul la aeroportul din Verona, ne-au adunat pe toti romanii prinsi in toata Italia, cam 135, si valea. Pe avion, in timp ce eu ma tot gandeam ce fac daca imi pun interdictie, ca sunt sofer profesionist si daca apuc un TIR pentru Europa cum mai plec, astilalti erau intr-o veselie, ziceau ca stau doua saptamani sa se odihneasca si se duc inapoi, chiar si fara nici un fel de acte. Cum or face, nu stiu”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE