7.000 de franci pentru viaţa unui orfan, ajuns supermatematician

In urmă cu 20 de ani, ingerul păzitor l-a impins pe Dorinel să facă un gest care avea să-i schimbe radical viaţa. Aflat intr-un leagăn de orfani, băieţelul a întins mânuţele rugător către un cuplu de francezi care dorea să adopte un copil. Şi a fost ales.

Decembrie 1987 Dorinel (stânga) şi Damian (dreapta) erau cei mai buni prieteni la orfelinatul în care locuiau în România şi împărţeau acelaşi pat

În 1987, Sandrine şi Jean-Pierre Bastide au adoptat primul copil din România, pe Damian. Timp de cinci ani, până să devină copilul cuplului de francezi, micuţul împărţise patul din orfelinat cu un alt băieţel, Dorinel, născut în aceeaşi zi cu el. Erau cei mai buni prieteni. Acest lucru, dar şi faptul că Dorinel a făcut un gest care le-a înmuiat efectiv inimile, i-au determinat pe soţii Bastide să-l adopte şi pe el. “Pe Damian l-am ales noi. Dar Dorinel ne-a ales el pe noi. Cum să-i rezişti unui copil care întinde braţele către tine?”, a povestit Sandrine Bastide.

Fostul orfan a urmat facultatea la Londra

1990 În ianuarie 1990, revista Paris Match a scris despre copiii adoptaţi din România, iar fotografia lui Dorinel a apărut pe copertă

Din 1987 până în 1989, cei doi au venit de 16 ori în România să-l vadă pe Dorinel. Când nu puteau ajunge, îl sunau doar ca să audă, la capătul celuilalt fir, cum îngână primele cuvinte în franceză sau cum îngrijitoarele le dau informaţii despre sănătatea lui, despre greutate şi înălţime. În ianuarie 1990, după ce au plătit 7.000 de franci pentru finalizarea dosarului de adopţie, Sandrine şi Jean-Pierre l-au putut lua pe Dorinel în Franţa. Iar de atunci, băiatul nu s-a mai întors în România niciodată.

Când a venit vremea studiilor, soţii Bastide l-au înscris pe Dorinel la cele mai bune şcoli şi, treptat, au descoperit că este un geniu al matematicii. A făcut facultatea la Londra, iar acum, la 25 de ani, lucrează într-o multinaţională, ca matematician financiar. Colegii de la facultate i-au făcut chiar şi un fan-club, unde îl descriu ca fiind “un prieten adevărat. Un mare talent şi

2010 Dorinel Bastide are acum 25 de ani

un matematician care îţi calculează rădăcina pătrată a 59.674 în cinci minute şi-ţi spune cât este de uşor”.

Iar matematica nu e singurul talent al lui Dorinel. Tânărul e cântăreţ de operă amator, cu o voce subţire, ca de femeie. Susţine concerte de dragul prietenilor, a studiat canto şi pianul la Colegiul de Muzică Pontault-Combault şi vrea să ajungă celebru în domeniu. “Vocea mea e foarte înaltă, ceea ce nu m-a ajutat în adolescenţă. Sunt licenţiat în matematică pură şi aplicată şi acum fac un master în matematică financiară. Şi, bineînţeles, continui să studiez muzica. Nu pot trăi fără ea”, susţine Dorinel.

Şi micuţa Roxana şi-a găsit norocul în Franţa

Roxana Chabin (28 de ani) se numără şi ea printre primii orfani români care au reuşit, la începutul lui 1990, să plece din România cu familia adoptivă, doi francezi care s-au chinuit trei ani s-o ia dintr-o casă de copii din Capitală.

În 1987, Phillipe Chabin şi soţia lui, Marie-Jo, veneau în România să adopte unul dintre miile de copii orfani. Cum adopţiile internaţionale durau şi zece ani, nu li s-a aprobat atunci s-o ia acasă pe Roxana, fetiţa de la Casa de Copii nr. 5 din Bucureşti, care îi cucerise. Veneau s-o vadă şi de cinci ori pe an, iar în decembrie 1989, Phillipe ajunsese în ţară pentru ziua ei de naştere. I s-a interzis să intre în orfelinat, aşa că a făcut greva foamei în faţa Ambasadei Franţei. Aşa l-a prins Revoluţia. În haosul protestelor, directoarea orfelinatului l-a ajutat să facă rapid dosarul de adopţie, astfel că Chabin a luat- o acasă, în ianuarie 90, pe Roxana.

Şi-a cunoscut mama biologică

Roxana, care avea 8 ani când a plecat, nu-şi aminteşte prea bine anii în care a stat la casa de copii. “De când m-am urcat în avion cred că am vrut să uit şi puţinele cuvinte pe care le ştiam în româneşte. Eram nerăbdătoare să plec. Nu văzusem niciodată atâta lume”, îşi aminteşte Roxana. După câţiva ani petrecuţi în Franţa, începuse să pună întrebări despre părinţii ei naturali. Începuse chiar să spună la şcoală că a fost răpită din România. “Credea că în România părinţii ei o aşteaptă. Am decis, în 1999, că trebuie să vadă cine sunt ei”, povesteşte Phillipe. În- tr-un cartier mărginaş al Capitalei, Roxana s-a întâlnit prima dată cu mama ei biologică.

“Când am întrebat- o de ce m-a abandonat, n-a ştiut ce să-mi răspundă. Nu cred că ştie să scrie, pentru că în acte semnează cu o cruce”, susţine fata.

Roxana (stânga) locuieşte acum cu Jennifer, cu care este căsătorită de doi ani, în Ponthierry

Este brancardier pe ambulanţă

Roxana locuieşte în oraşul Ponthierry şi este brancardier pe o ambulanţă. Este lesbiană şi e căsătorită de doi ani cu Jennifer. S-au cunoscut prin nişte prieteni comuni şi au rămas împreună. Se alintă spunându-şi “bebe” sau “bebinou” şi cresc amândouă o pisică. Roxana şi Jennifer s-au gândit la adopţia unui copil, dar vor să mai amâne câţiva ani momentul în care vor deveni părinţi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE