Acasa la „minunea” apelor

Mihai Oleniuc, ne intampina, surazatori, din pragul portii. stiu pentru ce am venit. Ne poftesc amabili in curte, unde facem cunostinta cu Dragos, baiatul de sapte ani al Utei. Apoi, fara sa rasufle, mama celei mai de succes sportive din canotaj decreteaza: „Azi va fi petrecere. Ne imbatam!”. I-au ajuns cele sapte nopti nedormite dinaintea finalei. intr-o romana aproximativa, rememoreaza: „Am avut emotii ca niciodata. Tare am rugat la Dumnezeu sa ia aurul”.
De alaturi, da aprobator din cap tatal Elisabetei. Dragos intervine si el. „De bucurie, cred ca le-am rupt bunicilor arcurile de la pat”, spune pustiul, care a sarit incontinuu, de la un capat la altul al cursei. si nu numai atat. „Dragos a inceput sa planga cand s-a intonat imnul, dar si-a ascuns capul sub perna, ca sa nu-l vedem noi. Deh, e si el barbat, si nu-i place sa fie vazut plangand ca o muiere”, deconspira bunicul.
Succesul Elisabetei a scos din amorteala tot satul. Batranul Oleniuc se ingrijise din timp, pregatind o lada cu bere: „Sunt bineveniti toti aceia care tin sa ne treaca pragul. Avem pentru fiecare cate un pahar cu bere, cu tuica ori cu vin”. Era fericit. La fel si Ana Oleniuc. Nu oricine se poate mandri cu un asa odor de fata.
* Desi nu are decat 7 ani, baiatul Elisabetei, Dragos, a avut timp sa invete destul de multe. Au avut grija de asta atat parintii, cat si bunicii lui. Daca primii l-au invatat cum sa desluseasca tainele computerului, cei din urma l-au deprins cu unele activitati din mediul rural. Dragos a calarit prima data la varsta de patru ani si a muls vaca pe cand avea 5 ani si jumatate. Altfel, Dragos face si el sport de performanta. A ales insa inotul, pe care il practica de la 3 ani, si nu canotajul, ca mama sa, pentru ca „ce face mami e cam greu”.
* Elisabeta Lipa nu a fost un copil ca toti ceilalti din satul sau. Personalitatea sa a iesit usor la iveala atunci cand a refuzat sa mearga la gradinita. „in nisip pot sa ma joc si acasa”, le-a spus Uta parintilor. La scoala a ales sa mearga in satul vecin, Candesti 2, desi pentru asta era nevoie sa parcurga zilnic, pe jos si uneori desculta, aproape doi kilometri. „I-a placut mult limba romana, insa la noi in sat nu era un profesor prea bun, pentru ca se punea accent mai mult pe limba ucraineana. Apoi, la noi la scoala erau si copii mai putini, iar ei ii placeau zarva, agitatia”, si-a amintit mama Elisabetei Lipa.
* Desi nu avea decat 6 ani, Elisabeta Lipa mergea cu vacile pe toloaca – o miriste larga, masurand mai bine de 30 de hectare, amplasata chiar in fata casei parintesti. „Uneori, ajungea cu vacile pana in Coreea (n.r. extremitatea sudica a satului, care atunci cand ploua mult si Siretul inunda toloaca ramanea exilata). ii mai dadeam noi cate o palma, dar tot cum voia ea facea”, povesteste Mihai Oleniuc. „Utei i-a placut munca. Ma ajuta la gospodarie, prasea, toate le facea”, precizeaza insa mama campioanei olimpice.
* Aflat multa vreme sub dominatie austro-ungara, satul Candesti 1, locul unde si-a petrecut Elisabeta Lipa copilaria, pastreaza inca destule urme ale dominatiei straine. Din cei 200 de oameni care mai populeaza satul, majoritatea vorbesc limba ucraineana – un amestec intre rusa si germana – si rareori romana, pe care o stapanesc prea putin. De cate ori vine in vizita la parinti, Elisabeta Lipa foloseste tot ucraineana. „Ne intelegem mai usor asa”, explica Ana Oleniuc.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE