“Această Sfântă Cruce s-a aşezat întru amentirea zilei din 1/13 septemvrie 1894 ca semn al părăsirei Rachiului prin stăruinţa şi jertvele binevoite a poporului din Vama”, scrie pe crucea din piatră din curtea bisericii, mărturie eternă că aerul rece al Bucovinei i-a îndemnat pe ţărani să cedeze fără luptă ispitei unei guri vârtoase de rachiu. Cei căzuţi în patima alcoolului erau aduşi de rude şi de prieteni în faţa preotului, unde jurau, cu mâna pe Biblie, că renunţă la viciu.
Unii dădeau uitării momentul solemn şi moliftele Sfântului Vasile cel Mare, citite de popă pentru aducerea pe calea cea dreaptă a păcătoşilor, şi puneau iar gura pe băutură.
Aşa s-a întâmplat şi cu Ștefan Sencuc, care, în septembrie 1894, a fost luat pe braţe şi dus în curtea bisericii din Vama, unde sătenii ridicaseră o cruce din piatră care să-i aducă aminte de promisiunile făcute.
Le-a fost greu să-l aşeze din nou în faţa lui Dumnezeu, mărturie stau cuvintele celor 20 de prieteni ai săi, scrijelite în piatră: “Aiştea s-au ostenit de au adus pe Ștefan Sencuc”. La 117 ani de atunci, crucea stă încă înfiptă în pământul reavăn, mărturie vie că speranţa în Dumnezeu şi în iertarea păcatelor e pură precum cerul senin al Bucovinei.
În apropiere de Vama, la Sadova, a existat o cruce similară, doborâtă acum câțiva ani pentru că sătenii nu erau mândri de trecutul strămoşilor. Pe monumentul construit în 1894, la fel ca în Vama, scria: “Această cruce s-a ridicat pe cheltuiala poporenilor din Sadova întru preamărirea lui Dumnezeu, în amintirea zilei de 30 august 1894, când s-au lepădat de beţie şi au juruit trezire cu silinţa lor”. Și la Vatra Dornei a existat o cruce a bețivilor, distrusă însă în anii ’60 de secretarul de partid, deranjat de faptul că nu făcea cinste localității.