Adevarul despre Ramaru (IX)

Procesul lui Ion Ramaru, arestat in 27 mai 1971, s-a desfasurat in perioada 1-3 septembrie 1971 la Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia 1 penala, in sedinta publica. Completul a fost compus din Manole Ion – presedinte, Campeanu Theodor – judecator, Ruse Stelian, Caramihai Stere si Georgescu Adam – asesori populari, Butnaru Nicolae – procuror si Marinovici Eugeniu – grefier sef. Aparatorul din oficiu al lui Ion Ramaru a fost avocatul Mihail Ghiga, azi un maestru extrem de cunoscut, mai ales dupa ce a reprezentat in justitie interesele Regelui Mihai. Sentinta se afla tot in „dosarul secret”.

In sala de judecata s-au adunat victimele atacurilor violente comise de inculpat, foarte multi martori. Ma voi opri putin asupra pozitiei apararii, pentru ca este meritoriu modul in care, in plina epoca comunista, avocatul Mihail Ghiga si-a exercitat profesia, mai ales ca Ceausescu se spune ca ordonase sa se termine urgent cu acest caz. In primul rand, avocatul a pledat pentru o pedeapsa privata de libertate si obligarea la tratament medical deoarece „inculpatul are un psihic nenormal, constatat chiar de actele medicale si expertiza medicala de la dosar”. A cerut instantei ca, pe timpul procesului, inculpatului sa-i fie scoase de la maini catusele. De asemenea, a solicitat efectuarea unei noi expertize medicale, de data aceasta de catre IML. Desigur, acestea sunt doar cateva aspecte din pledoaria aparatorului, dar relevante in momentul actual.
Cu ani in urma, contactandu-l pe maestrul Ghiga si rugandu-l sa-si exprime opinia in legatura cu „dilema Ramaru”, avocatul a spus scurt: „Nu fac deocamdata declaratii, dar categoric Ramaru a fost vinovat”.
Revenind la procesul din septembrie 1971, cititi cu atentie ultima marturisire a inculpatului Ion Ramaru facuta in fata instantei ce-l va condamna la moarte, asa cum a fost ea consemnata de grefier: „Inculpatul, avand ultimul cuvant, sustine ca a comis unele fapte, dar in acele momente nu a fost constient. Nu tine minte ce a facut. Nu poate sa spuna de cand, dar dupa cateva saptamani sau luni, dupa ce a luat medicamente si a fumat tigari straine a avut momente cand nu stia ce face, era inconstient si crede ca a facut rau. Ceea ce a facut si de ce a facut nu stie, nu a avut scop dinainte stabilit. Ii pare foarte rau, dar spune ca a fost ajutat si de tatal sau. El l-a vazut taiat la picior si mana si atunci l-a indemnat sa faca ceea ce a facut. Arata ca, cu un an in urma, tatal sau l-a vazut cu o fata si i-a spus atunci ca daca el ar fi mai tanar, ar trece-o prin-tr-un fier si pe urma ar viola-o. Cand l-a vazut taiat la picior si mana l-a indemnat sa nu se mai taie, sa gaseasca o fata si daca nu vrea sa mearga cu el, s-o loveasca si sa o violeze. L-a invatat sa mearga pe ploaie sau sa ia masina sa nu vina militienii cu caini, ca sa-l urmareasca. Cand a fost la el, la garajul Floreasca, l-a invatat cum sa faca cu o femeie care credea ca are bani. Mai arata ca atunci cand a fost copil a primit o lovitura in cap, de la un cetatean din orasul sau, a simtit atunci o arsura si ceva care merge de la gat spre partea stanga a capului. Asta-iarna a mers la Policlinica pentru tratament, dar atmosfera de acolo l-a speriat si de aceea nu s-a mai dus. Mai arata ca nu vrea sa spun ca tatal sau este vinovat in totul, dar are si el o mare vina ca l-a invatat sa faca ceea ce a facut si el nu a putut sa reziste la aceste indemnuri. Asta vara unde a stat, a venit tatal sau la el si l-a invatat cum sa faca ca sa nu-l vada cineva cand comite un rau. L-a invatat sa mearga sa atace femei cand este timp ploios, sa le ia banii pentru ca sa cumpere casa. Banii sa-i dea lui, fiindca pe el nu-l intreaba nimeni de unde-i are ca este salariat. I-a dat atunci 1.800 de lei, nu stie ce a facut cu ei. In continuare arata ca banii pe care i-a luat de la casierita, tot tatal sau i-a ingropat acasa, spunand ca-i va depune la CEC pentru a cumpara casa. Ca la ancheta penala a aratat ca a lovit o fata langa teatrul Giulesti (n.a. Iordache M.) dar nu este fata aceea aratata in dosar. A spus despre asta organelor de militie, ca vrea sa mearga la fata locului spre a arata cum a facut, dar nu l-au dus. Ca nu a cunoscut pe femeia pe care a lovit-o si care avea multi copii. Mai arata ca tatal sau i-a spus ca si el, in tinerete, a facut asa cum il invata pe el sa faca si nu l-a prins, iar pe el daca-l prinde nu are sa-i faca nimic fiind bolnav. Ca i-a mai spus ca daca ar prinde o fata in masina, ar pune-o in carlig. Apoi, arata ca a luat medicamente de la Policlinica si care-i faceau bine, dar mai tarziu ii faceau rau, avand arsuri la cap. Bara de fier gasita la el arata ca a luat-o ca sa se apere deoarece a fost batut de niste cetateni fara sa le faca ceva. Cand lovea pe cineva simtea ca-i merge un curent pana la cap. Mai arata ca nu este un om rau fiindca atunci cand vedea studentii care nu aveau ce manca – nu aveau cartela – el le dadea sa manance din ce-i aducea de acasa mama lui. De multe ori mergea pe strada, nu stia ce face. Regreta ca a facut rau si cere iertare familiilor victimelor si opiniei publice”.
Completul de judecata al TMB il condamna pe Ion Ramaru la pedeapsa cu moartea, dar dispune arestarea, chiar in sala de sedinta si a tatalui. La 5 octombrie 1971 a avut loc, tot in sedinta publica, recursul declarat de inculpat impotriva sentintei din 3 septembrie 1971. Tribunalul Suprem, prin judecatorii Justin Grigoras, Iulian Popescu si Emanoil Gheorghitescu, respinge cererea de comutare a pedepsei cu moartea. In ziua de 23 octombrie 1971, Ion Ramaru a fost executat la Jilava. (continuare in numarul de maine)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE