Aeroportul Băneasa, clasat ca monument istoric de categoria A

Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa, cunoscut şi ca Aeroportul „Aurel Vlaicu”, este cel de-al doilea din ţară ca trafic, după Aeroportul Otopeni. Pe viitor, se intenţionează unirea celor două aeroporturi. El este considerat unitate de aviaţie începând din anul 1921, pe actuala poziţie geografică. A fost primul aeroport internaţional din ţară şi singurul, până la înfiinţarea Aeroportului Otopeni, în 1970.
Noua clădire a aerogării a fost construită între 1947 şi 1952, fiind concepută ca o elice cu trei pale.
Prima atestare documentară în presa vremii a Aeroportului Băneasa are loc pe 7 iunie 1910, când, pe „câmpul de la Băneasa” (fostul hipodrom de la Băneasa după 1920), pionierul aviaţiei româneşti Aurel Vlaicu prezintă câteva evoluţii cu avionul construit chiar de el, la mitingul aviatic organizat la acea vreme. Însă primele zboruri în zona Băneasa au fost efectuate de Louis Bleriot, în 1909, pe terenul hipodromului particular de la Băneasa (în prezent cartierul Băneasa din Capitală) – o porţiune din vechea moşie a contesei de Montesquiou.
Pe 1 august 1912, Liga Aeriană Română, condusă de principele George Valentin Bibescu, înfiinţează la Băneasa o şcoală de pilotaj pentru piloţi militari. Mai târziu, aerodromul devine aeroport; se adaugă o şcoală de pilotaj pentru piloţi civili şi Aeroclubul Regal Român.
Pe 12 noiembrie 1922 a fost inaugurată prima linie aeriană intercontinentală între Europa şi Asia, pe ruta Paris – Strasbourg – Praga – Viena – Bucureşti (Băneasa)- Constantinopol. În 1930 au fost semnate convenţii cu Polonia şi Cehoslovacia, care au contribuit la dezvoltarea Aeroportului Băneasa ca aeroport internaţional.
În 1942, la Aeroportul Băneasa se construieşte prima pistă betonată din România.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro