Aici este «butelia»cu gaze a României

Povestea preţiosului combustibil începe odată cu intrarea lui în panoul de comandă de la Butimanu. “Gazul vine direct de la Isaccea prin conductele astea, de 32 de ţoli diametru (n.r. – aproximativ 80 de centimetri)”, îmi spune Vasile Constantin, şeful secţiei compresoare a Sucursalei de înmagazinare Ploieşti. Alături îi stă Dinu Găluşcă, şeful staţiei de compresoare Butimanu, care vorbeşte cu înflăcărare despre panoul de comandă, unic în România, ce măsoară anumite caracteristici ale gazului, precum debitul şi presiunea, dar şi despre cromatograf, un computer complex ce analizează calitatea gazului intrat.

Odată analizat, gazul trece printr-un proces complex, al cărui punct culminant este comprimarea lui, în utilaje speciale, până la o presiune de 150 bar. Devine precum o şampanie neliniştită ce poate să erupă la prima mişcare greşită.

În hala de comprimare, zgomotul ajunge, în timpul funcţionării, până la 92 de decibeli, de parcă un avion uriaş s-ar pregăti să decoleze. Apoi, prin conductele colectoare de refulare, este trimis, câţiva kilometri mai departe, către depozitul de la Bilciureşti, unul dintre cele mai importante din toată Europa. Aici, în mijlocul unei păduri, la suprafaţă se văd doar complexele utilaje ce încălzesc, usucă şi purifică gazele. “De fapt, stăm aici pe un fost zăcământ de gaze, care s-a epuizat la un moment dat, care acum e folosit pentru stocarea lor. Pe o distanţă de 10 kilometri în jur, practic pe un diametru cât al Bucureştiului, în interiorul pământului, sunt, numai gaze”, îmi spune şeful Secţiei de Înmagazinare Sud, Vasile Vizireanu.

Stocul poate asigura căldura ţării pentru două săptămâni

La Bilciureşti e un soi de “cămară” a gazelor. Ele sunt trimise spre depozitul aflat la doi kilometri sub pământ cu ajutorul celor 56 de sonde de injecţie, din corpul cărora, la suprafaţă, se văd, galbene, doar “capetele de erupţie”. Capacitatea maximă a depozitului este de 1.300. 000.000 metri cubi, însemnând mai mult de jumătate din stocurile de gaze ale României. “La ora actuală, la Butimanu şi Bilciureşti mai avem stocate aproximativ 800 de milioane metri cubi”, mă pune la curent cu situaţia “la zi”, Vasile Vizireanu. Matematic, doar stocul aflat aici ar putea asigura consumul întregii Românii vreme de peste două săptămâni. Sunt gazele pe care ne bazăm pentru a trece iarna cu bine, chiar şi fără cel rusesc.

În sezonul rece, când e nevoie de gaz, el este extras din “cămară”, reîncălzit şi trecut prin “separatoare”, unde se elimină eventualele impurităţi lichide şi solide. Urmează uscarea, apoi este din nou “curăţat” de impurităţi, i se măsoară debitul şi este retrimis spre staţia de la Butimanu. Acolo trece iarăşi prin panoul acela complex de măsură, unde îi sunt verificaţi din nou parametrii, apoi merge spre conductele Transgazului şi mai departe, spre cele ale Distrigazului, care îl livrează populaţiei.

fotografii: Robert Hanciarec

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE