Aici îşi trăieşte Cozma libertatea

Sufrageria, ca întreaga casă, e spaţioasă şi aranjată discret şi cu gust. Peste canapea este suspendat patul în care doarme fetiţa. Un fotoliu rotund e locul preferat de relaxare al lui Cozma. “Ba al meu e!”, spune Gabi, zburdalnică în glas şi în gesturi. “Bine, prinţesa, mai întâi e al tău, apoi al meu”, zâmbeşte împăciuitor Cozma.

Rafturile sunt pline cu cărţi, icoane şi CD-uri cu muzică. “Am peste 3.000, dar nu sunt toate aici”, spune Cozma, mare iubitor de rock vechi şi bun. Mai sunt şi multe dosare cu toate poeziile scrise de el până acum.

Lecturează zilnic din Biblia primită de la mama lui

Dormitorul se deschide, prin ferestre, spre lac. Mobilă puţină, dar funcţională într-un spaţiu nu foarte mare. “Aşa am vrut eu să arate casa”, spune în timp ce-mi arată şi micul loc de rugăciune pe care-l are lângă pat. “Nu trece zi fără să mă rog”, adaugă privind icoanele şi Biblia moştenită de la fiinţa trecută la cele veşnice, de care îi e dor cel mai mult, mama lui, Ana Cozma. Poate şi de aceea se mândreşte că e ctitorul a două biserici, în Lainici, unde se va logodi, pe 2 mai, şi în Victoria, unde va face, în iulie, cununia religioasă. Plus al altor şase mânăstiri.

Dar sângele de lider nu i s-a subţiat, tot învolburat a rămas. Se aprinde când vorbeşte despre sindicate, despre dreptul lui de a candida la preşedinţia ţării, despre rezoluţia ONU pentru rejudecarea cazului său ori despre lupta de anulare a interdicţiilor pe care le are în urma condamnării. Inclusiv aceea de a intra în Bucureştiul ce începe, administrativ, câteva sute de metri mai încolo. În bucătărioară, Monica trage pe furiş dintr-o ţigară. Mirosul de tutun e amestecat cu cel de peşte. “Am avut ciorbă de miel şi peşte cu mămăliguţă, la cină”, spune ea, ca o liceană ce a trecut cu bine un test. “Găteşte bine, nu pot să mă plâng, dar eu nu sunt mofturos, oricum. Dacă e cu carne, e bine. Doar că nu are mult timp pentru asta”, spune Cozma. Viaţa arată tihnit, prin ferestrele largi, privind lacul, pentru noua familie Cozma. Dar dincolo de aparenţe curge un râu ce a rămas învolburat. Cel al destinului unui om care a simţit în palme foşnetul puterii şi al istoriei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE