Al cu fan

Cand tampitul satului a fost luat la oaste, nu stia nici care-i dreptul si care-i stangul. Asa ca, spre a-l invata pasul de mars, caprarul i-a legat la un bocanc un smoc de paie, iar la celalalt ? unul de fan. Si-i comanda pe intelesul lui: ‘Al cu paie, al cu fan!’. Cam asa si cu disputa privind avizul de urmarire penala a ministrilor parlamentari. Constitutia zice ca ‘numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului’, iar Legea privind responsabilitatea ministeriala reia ideea. Circul incepe cand ‘Si’-ul (‘…si Presedintele…’) e citit ca atare de adversarii lui Basescu, care-si apara pielea, cerand doua avize cumulative, pe cand tabara cotrocenista il citeste ‘Sau’, adica e nevoie de un singur aviz, cel al Presedintelui. N-am caderea sa arbitrez eu conflictul, dar ma intreb cum s-ar interpreta propozitia ‘la prepararea mamaligii, e nevoie de apa si malai’. De amandoua (Si), ori doar de una (Sau)?! In hipertrofiatele scheme de consilieri si de experti de la Presedintie, Parlament si Guvern, sufocate de clienti si de yesmeni, n-a incaput si vreun profesor de romana? Dar unul de logica? Brambureala e intretinuta nu doar de textele iesite sucit de sub pixul legiuitorilor. Ci si de prestatia diluata a Curtii Constitutionale. Care, atunci cand e rugata sa limpezeasca lucrurile, are ori o reactie obedienta, ori una cetoasa, sibilinica, nefacand decat sa accentueze confuziile.

P.S. Ieri a fost Ziua Unirii. Terfelita la Iasi de comandouri politice care i-au huiduit alternativ pe Basescu si pe Tariceanu, prinzandu-se apoi in hore separate. Ceea ce a fost candva Unire, acum e dezbinare, ura si iresponsabilitate. Ceea ce a adunat candva inimi si putere in interes national, se sparge acum in mizerabile interese de gasca.

Urmărește-ne pe Google News