Alun, satul de marmura care moare in fiecare zi

Satul unde toate casele, grajdurile, fundatiile gardurilor, chiar si ulitele sunt facute din marmura si in care se gaseste singura biserica din Romania, construita din aceeasi roca, se afla in inima Muntilor Poiana Ruscai, in Tinutul Padurenilor.
Numit pe buna dreptate de hunedoreni satul de marmura, localitatea Alun a fost in urma cu o jumatate de veac una dintre cel mai bogate din zona. Acum, la Alun mai locuiesc doar cinci familii, din peste 120 cate si-au construit aici resedinte somptuoase.
Urmele vechii prosperitati se regasesc astazi doar sub forma vilelor parasite, multe din ele cu peste 10 camere, asupra carora timpul si-a pus amprenta neiertatoare. In urma cu peste 60 de ani, locuitorii din zona lucrau la una din cele mai vestite cariere de marmura din Transilvania.
In anul 1964, firma care se ocupa cu exploatarea marmurei din Alun si care exporta pretiosul material de constructie la Viena si Paris, a pavat peste cinci kilometri de drum cu bucati neslefuite de marmura. „Cativa ani mai tarziu, la indicatiile autoritatilor comuniste, exploatarea a fost sistata brusc si muncitorii au ramas pe drumuri. A urmat colectivizarea fortata, care a patruns si pana in acest colt uitat de timp, fapt pentru care satenii din Alun, ramasi fara nici o sursa de subzistenta, au inceput unul dupa altul sa isi paraseasca agoniseala, emigrand spre centrele industriale ale judetului Hunedoara. Asa se face ca dupa ce au muncit o viata intreaga, acestia au schimbat, nu fara regrete, palatele de marmura pe garsoniere mizere din blocurile de nefamilisti. Multi au incercat de-a lungul timpului sa isi vanda proprietatile pe sume derizorii, care actualmente nu depasesc 10 – 15 milioane de lei, insa fara succes. Principala cauza pentru care nimeni nu vrea sa se stabileasca in satul de marmura este generata de izolarea acestei comunitati si accesul deosebit de dificil.
Putinii batrani, care se incapataneaza sa isi duca zilele, cu stoicism, in locurile unde s-au nascut si au trait o viata, s-au resemnat cu gandul ca nimic nu se va mai schimba vreodata aici. Singura lor ocupatie care le mai ofera o motivatie si le mai permite sa castige un ban este cresterea cailor. Caii, crescuti in grajduri de marmura alba si rosie, au ajuns foarte cautati prin targurile judetului, datorita usurintei cu care parcurg drumurile de munte. Singura speranta a localnicilor a mai ramas faptul ca, intr-o zi, Alun va fi readus la viata, prin transformarea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” intr-o manastire de calugarite si a caselor parasite in pensiuni pentru turistii straini.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE