‘Am nascut in Italia ca sa cumpar casa pentru copiii lasati in tara’

Aceasta declaratie socanta ne-a fost facuta de mama lui Claudiu Presnac, baiatul de 15 ani din Botosani, care acum o luna s-a sinucis coplesit de dorul parintilor plecati la munca in strainatate, dar si de rolul de tata pe care a fost nevoit sa il aiba pentru fratii sai de 3 si 4 ani. Femeia spune cum visul ei de a strange bani sa cumpere o casa pentru copiii lasati in tara s-a naruit in Italia.

Azi se implineste o luna de cand, Claudiu P., baiatul de 15 ani din Botosani, a ales sa se spanzure pentru ca numai suporta saracia, grijile si rolul de tata, de cand parintii lor i-au lasat intr-o casa inchiriata si darapanata de la marginea orasului si au plecat la munca in Italia. Pe atunci, baiatul avea doar 13 ani. S-a lasat de scoala ca sa poata avea grija de fratiorii lui. Dupa aproape 2 ani, Claudiu a renuntat sa mai lupte si sa isi mai astepte mama cu bani stransi pentru o casa numai a lor: s-a dus la rudele sale din localitatea Leorda si s-a spanzurat.

La aproape o luna de la moartea tragica a baiatului, mama lui a reusit sa se intoarca in tara. Nu a venit singura, ci cu Ana Maria, o fetita de 8 luni, pe care a nascut-o in Italia. Declaratiile femeii sunt socante.

Cu patru copii in grija, inconjurata de saracie, cu visurile spulberate si un copil abia ingropat, femeia de 40 de ani incearca sa se disculpe: “Chiar nu am avut de ales. Casa cadea peste noi, traiam din alocatiile copiilor, nu reuseam sa imi gasesc un loc de munca si erau zile in care nu aveam ce sa le dau copiilor sa manance. Am zis ca baietii sunt mari, le trimit bani si se vor descurca si ei cateva luni pana cand strang bani pentru o casuta. Ca am tot umblat din chirie in chirie”,  a declarat Claudia Ira, mama lui Claudiu.

Intoarsa in casa darapanata, femeia priveste saracia din jur si incearca sa dea explicatii: “Am zis ca baietii sunt marisori si poate mai au grija de ei si rudele”. Planurile de acasa au esuat, insa, o data ajunsa in Italia. Dupa luni de asteptare, a reusit sa isi gaseasca o slujba la negru, platita cu doar 300 de euro pe luna. “Mi-am gasit cu greu de lucru la o batrana de care sa am  grija. Am muncit doar cateva luni, ca batrana s-a imbolnavit. Cu 300 de euro pe luna trebuia sa mananc, sa platesc chiria si sa le trimit copiilor bani acasa, cate 50-100 de euro. Ma duceam la o fundatie religioasa si luam haine vechi, dulciuri – ce gaseam si eu – si trimiteam pachet, ca stiam ca saracutii asteapta”, povesteste printre lacrimi femeia.

Viata grea din Italia si grijile au bagat-o in spital. Timp de 6 luni a fost internata la o clinica din provincia Cosenza, unde a suportat o operatie la ficat. Acolo a cunoscut un grup de credinciosi care, din mila, au luat-o la o fundatie religioasa si au avut grija de ea. La scurt timp, a ramas insarcinata si a vrut sa renunte la sarcina. Atunci i s-a spus ca exista o lege prin care femeile straine care nasc in Italia primesc din partea statului o alocatie de 10 mii de euro: “Era singura sansa de a avea bani pentru o casa in Romania. Asa ca, dupa ce am nascut-o pe Ana Maria, am fost la primaria din Cosenza si am depus documentatia pentru a primi alocatia. Functionarii de acolo mi-au spus ca nu mai e valabila legea si nu voi primi nici un euro”.

A doua zi, a mai primit o veste socanta: fiul ei, Claudiu, si-a pus capat zilelor. “Am primit un telefon la fundatie din partea rudelor, care mi-au spus ca baiatul s-a spanzurat. Nu stiam ce sa fac. Actele fetitei nu erau facute si nu puteam iesi din tara. Bani de drum nu aveam, iar sotul meu, cazut in patima bauturii, ma parasise. Nici macar sa vin sa imi ingrop baiatul nu am putut. Claudiu, saracutul imi tot spunea: „Mama, sa strangi bani sa avem si noi casa noastra ca toti copiii”. Stia de problemele mele si cred ca nu a mai rezistat”, a mai spus femeia.

Vor sa-i ia copiii

Acum, reintregirea familiei, ultima dorinta a lui Claudiu, s-a implinit. Singurii care s-au bucurat de venirea femeii au fost fratii lui Claudiu, luati de rude dupa tragedie. Cu totii s-au intors in casa acoperita cu folii de plastic. Putinele lucruri primite din partea cititorilor Libertatii sunt singura lor avere: un pat, cateva hainute, jucarii si o sacosa de mancare. Marea problema este ca, peste o saptamana, vor fi nevoiti sa-si ia lucrurile si sa plece. Nu stiu unde.

“Proprietarul ne-a dat termen o saptamana sa ne gasim alt loc. Vor sa demoleze casa si sa construiasca altceva. Bani nu avem si nimeni nu ne ajuta”, a spus femeia. Autoritatile dau din umeri, iar primarul Catalin Flutur spune ca nu poate face mare lucru, decat institutionalizarea copiilor. “Daca imi ia statul copiii, eu ma omor. L-am pierdut pe Claudiu, nu vreau sa ii pierd si pe ei, ca numai atat am pe  lume”, zice femeia. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE