Americanii vor sa cultivam mai multe plante modificate genetic

Cultivam 30.000 ha de soia transgenica

De fapt, mai mult decat mutatii, de-a dreptul combinatii intre genele mai multor specii aflate pe niveluri diferite ale evolutiei. Cele mai mari investitii in cercetarea acestui domeniu au fost facute in Statele Unite. Americanii au cautat o posibilitate de a obtine unele culturi modificate genetic, care sa scada costurile de productie. S-a studiat, de exemplu, o combinatie de cartof cu gena de bacterie. Acest produs are forma si gust de cartof si, in plus, este rezistent la boli si la daunatori. Mai mult, ele sunt foarte rezistente si la modificarile climatice la care asistam in ultimul timp, modificari ale temperaturii medii anuale care ameninta sa distruga culturile clasice, naturale. Ca atare, americanii au inceput sa le produca la scara mare si sa le si exporte, in special in tarile sarace, dupa 1996. La aceasta ora, au mai multe soiuri de porumb, soia, bumbac, rosii, cartofi – toate transgenice.
Imediat au sarit in sus europenii, ramasi mult in urma in domeniul cercetarilor genetice, suparati ca produsele lor agricole – naturale, dar scumpe – nu mai au piete de desfacere. Astfel, s-a ajuns la interzicerea importurilor si producerii de organisme modificate genetic pe teritoriul UE, pe considerentul ca acest tip de hrana ar putea afecta organismul uman.
in prima parte a anilor ’90, in Romania s-au cultivat plante modificate genetic „dupa ureche”, fiecare cum a putut, in special cartofi – toate intrate in tara din cauza vidului legislativ. Dupa aparitia legilor care reglementeaza circulatia transgenicelor in tara noastra, nu se mai cultiva decat 30.000 de hectare de soia modificata, pe suprafete foarte bine delimitate.
„Recent, UE a acceptat cultivarea pe teritoriul ei a catorva soiuri de porumb modificat genetic. Circulatia o.m.s. in Europa ramane insa destul de sever restrictionata, fata de cea americana. Aici nu exista produse o.m.s. fara sa fie etichetate ca atare, pentru stiinta cumparatorului. in SUA, etichetareea nu este obligatorie, lucru care nu se stie unde va duce pe termen mediu si lung. Tara noastra este racordata la legislatia europeana in domeniu. Ce se va intampla mai departe nu se stie”, ne-a declara Gheorghe Mencinicopschi (foto mic), directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti.

Urmărește-ne pe Google News