Ca simplu alegător, e greu să-ţi mai alunge somnul gălăgia de curci ameţite pe care o fac politicienii de toate culorile în jurul formării Guvernului. Scârbită, populaţia a asistat, după 30 noiembrie, la un ordinar spectacol de piaţă provincială, unde cumpărătorii umblă de la o tarabă la alta, iar negustorii de piei de cloşcă încearcă să-i agaţe, “mai dă jupâne, mai lasă stăpâne”. Negociind funcţii, nu politici.
Liderii de partide perorează despre interesul ţărişoarei lor, despre programul lor miraculos şi pragmatic de a o scoate din criză. Aiurea. Nici PSD, nici PD-L şi nici PNL nu par a avea un program concret, profesionist. Iar dacă vreunul dispune într-adevăr de niscaiva soluţii viabile şi nu le-a pus, dincolo de rivalităţile politice, într-un moment crucial, la îndemâna administraţiei ţării, atunci chiar merită să iasă din scenă. În afară de demagogie de televizor, însă, nici o formaţiune n-a arătat că e realmente capabilă să diminueze efectele crizei. Fie spus, nici chiar preşedintele, care, vreo două săptămâni, înainte de alegeri, bântuind prin mari companii, ne anunţa că a identificat împreună cu patronatele modalităţi de păstrare a personalului şi de continuare a producţiei, pentru ca, după două, trei zile, firmele respective să trimită în şomaj mii de muncitori şi chiar să-şi închidă porţile.
Noul Guvern va invoca, desigur, “dezastruoasa moştenire liberală”, reproşabilă şi măsurilor populiste luate pe seama Bugetului sub presiunea PSD şi a sindicatelor, dar agreate chiar şi de Preşedinte. Se vădeşte acum că economia a duduit fals. Iar Executivul în funcţie dă din colţ în colţ, pregătind, pare-se, a cincea rectificare bugetară. Operată nu prin excedent bugetar, ci pe principiul anteriului lui Arvinte. Tot tăind spre a cârpi. Nu mă aştept ca succesorii tandemului Tăriceanu - Vosganian să facă altfel.