Abuzul acuzat de o asistentă dintr-un spital din Craiova. „Șeful meu m-a hărțuit timp de un an. Apoi a început să mă violeze”

• Femeia susține că abuzurile sexuale au început cu mai mulți ani în urmă și au fost precedate de abuzuri verbale din partea aceluiași șef. 
• Am încercat să luăm legătură cu Ionuț Anghel în repetate rânduri, prin apeluri telefonice și mesaje, dar nu a răspuns. Asistentul-șef a declarat pentru Adevărul că acuzațiile sunt false și că este o „răzbunare tâmpită” din partea unei colege.
• În 2020, au fost sesizate 1.864 de infracțiuni de viol în România.

Ștefania Sîrbu, asistentă medicală la Spitalul Clinic Municipal Filantropia din Craiova, stă pe o bancă, în curtea casei pe care a început să o construiască cu soțul ei, în urmă cu câțiva ani. E final de martie. Femeia în vârstă de 36 de ani plânge încet și își ține mâinile împreunate.

„Îmi pare rău că nu am spus lucrul ăsta mai devreme. Mi-era rușine la momentul respectiv, mi-era frică să nu îmi pierd familia, serviciul”, povestește asistenta, cu o voce de copil.

Își ridică privirea și respiră adânc. „Dar nu mai pot să rezist. Fie ce-o fi, eu nu mai pot să trăiesc cu calvarul ăsta. Mă simt și eliberată, mă simt liniștită că am vorbit”.

Comisie de disciplină pentru asistentul-șef

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Asistenta medicală povestește că a fost abuzată sexual de mai multe ori, în ultimii trei ani, de șeful ei, Ionuț Anghel, în vârstă de 41 de ani. Bărbatul este asistent medical șef la secția de hematologie a Spitalului Filantropia din Craiova. Ultima încercare de viol, adaugă femeia, a avut loc în seara de vineri, 19 martie. La câteva ore, a depus o plângere la Poliție. A doua zi a făcut o sesizare la conducerea spitalului în legătură cu abuzul sexual.

S-a constituit o comisie de disciplină și are 30 de zile la dispoziție să înainteze un raport. Au avut deja loc mai multe întâlniri. Minim patru.

Managerul Spitalului Filantropia din Craiova, Liviu Radu:

„Tot timpul mă umilea”

Ștefania s-a angajat ca asistent debutant la secția de hematologie a Spitalului Clinic Municipal Filantropia din Craiova în decembrie 2016. Terminase o școală postliceală, dar nu avea experiență în domeniul sanitar. Anterior, lucrase la un centru de calcul și la o florărie. „Îmi doream foarte mult să intru în sistemul sanitar. Ăsta a fost visul meu mereu, să ajut oamenii”, spune ea.

Abuzul sexual a fost precedat de „umilințe” verbale, care au început la puțin timp după ce s-a angajat și au durat aproape un an, relatează aceasta. Cel care o hărțuia era șeful ei, asistentul-șef Ionuț Anghel, acuză Ștefania.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

„Tot mereu mă umilea, nu ești în stare să îți faci treaba, te miști încet, ia uite ce zic colegii. Mă înnebunea cu asta: uite ce zic colegii. Eu îți iau apărarea în fața colegilor, îți țin partea, datorită mie ești aici. Multe și multe constrângeri”, povestește femeia. 

Ștefania Sîrbu și-a ocupat postul prin concurs organizat în noiembrie 2016. 

Prima persoană cu care a vorbit: un alt medic

În vara lui 2017, la câteva luni după angajare, asistenta i-a povestit prin ce trecea unui doctor care lucra în altă secție. Libertatea l-a contactat pe medicul respectiv, care a confirmat povestea, dar a dorit să rămână anonim.

„Mi-a spus că se poartă urât, că o jignește în prezența colegelor, că îi vorbește urât. I-am zis și lui (Ionuț Anghel, n.r.) și el a zis, lăsați-o în pace, că e nebună. Ce pot să mai zic?”, relatează medicul. 

„Cu toată lumea așa se poartă. Vorbește urât, jignește lumea. E un bădăran”, îl descrie acesta pe asistentul-șef.

Nu i-a sugerat însă Ștefaniei să facă plângere la superiorii din secția ei. „Credeam că o să se rezolve. Zic «lasă, o să treacă. O să zică o dată, de două ori, de trei ori și o să treacă»”, spune medicul. 

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Nu a trecut. 

A povestit și altor persoane. „Nu-l bagi în seamă”

Ștefania Sîrbu spune că a mai povestit altor două cadre medicale și soțului ei, tot în 2017,  despre abuzurile verbale și hărțuirea psihologică prin care trecea. Contactate de ziar, cadrele medicale au refuzat să facă orice comentariu. 

Soțul femeii, Marian Sîrbu, povestește că s-a întâlnit cu asistentul-șef în 2017.

„Când m-am întâlnit cu el, a zis că e nebună, e proastă, că nu știe nimic, că el îi ține partea”, își amintește Marian. Bărbatul susține că i-a cerut asistentului-șef să o lase în pace, iar dacă are ceva să îi reproșeze, să o facă în particular, nu în fața pacienților.

Marian nu și-a sfătuit niciodată soția să-și dea demisia, deși aceasta a continuat să se plângă de abuzurile verbale ale lui Ionuț Anghel.

Du-te la serviciu, fă-ți treaba, nu aștepta mulțumiri de la șef, fii mulțumită doar cu ce primești de la pacienți. Dacă pacientul ăla vine și îți spune, «mulțumesc, doamna Ștefania», tu să fii fericită. În rest, nu îți trebuie nimic. Ai familie, ai casă.

Soțul Ștefaniei:

„Nu știam ce se întâmplă. De jignit, de umilit, dă-l în mă-sa, nu-l bagi în seamă, îl eviți. Ăsta a fost singurul lucru pe care i l-am spus”.

Toate persoanele din jurul Ștefaniei, cărora li s-a confesat, i-au spus să-și vadă de treabă și să ignore abuzurile verbale și hărțuirea. 

„Fii atentă că îți trag două șuturi în cur, cât ești tu de mare și cât ești tu de doamnă”, o amenință acesta pe asistentă când ea îl întreabă de ce o jignește, arată o înregistrare obținută de Libertatea. 

„Dacă nu vrei, te dau afară”

Abuzurile sexuale au început la finalul lui 2017, la un an de la angajare, spune Ștefania. 

Femeia susține că asistentul-șef a chemat-o atunci în biroul lui să îi dea niște materiale pentru muncă.

„A început să pună presiuni pe mine, tot așa, că mă dă afară, că datorită lui sunt acolo, că îmi ia apărarea la medici, de colegi. Mă presa în continuare. Nici nu știu ce am gândit în momentele alea de s-a întâmplat așa ceva. Plângeam și el îmi spunea «Ștefania, gândește-te la soțul tău». Au fost niște clipe groaznice”, povestește femeia.

În timp ce rememorează totul, Ștefania plânge. „M-a constrâns. Pur și simplu m-a constrâns. Dacă nu vrei, te dau afară”.

A simțit frică și rușine. „Tremuram și mi-era atât de rușine. Părinții mei mereu m-au învățat, «ai grijă ce faci, și înainte de căsătorie, și după, să nu ne faci de râs. Nu ai treabă cu niciun bărbat, oamenii sunt răi»”.

„Mă simțeam un om de nimic, mă simțeam ultimul om. Mi-era jenă să îi privesc pe părinții mei în ochi, pe soțul meu. Mă simțeam atât de murdară, a fost groaznic. Și îmi pare rău la momentul actual că nu am putut să spun atunci, mi-a fost frică să nu îmi pierd serviciul și familia”, adaugă femeia. 

Se simte vinovată că n-a acționat pe loc. „Trebuia atunci să fi țipat, să fi făcut ceva. Sau după”.

Reacția de înghețare, un răspuns comun la violența sexuală

Dar multe victime ale violențelor sexuale nu reușesc să se împotrivească fizic. Din cauza șocului, reacția lor este una de înghețare, explică pentru Libertatea Camelia Proca, director al Asociației pentru libertate și egalitate de gen  (A.L.E.G.), un ONG care luptă pentru drepturile femeilor. „Reacția asta a fost greșit interpretată, de-a lungul timpului, de cei care investighează cazurile, ca o acceptare”.

„Sunt contexte în care victima nu poate să se împotrivească fizic, fie pentru că își dă seama că este în inferioritate ca putere fizică, fie pentru că este într-o postură de subordonare față de agresor, mai ales când e vorba de o relație șef – subaltern, profesor – elev, părinte – copil, adult – minor. Când există această relație de autoritate între agresor și victimă, de obicei, nu există semne de împotrivire fizică”, adaugă Proca.

Multe victime nu înțeleg de ce nu au putut să reacționeze în momentul abuzului, să se apere, să strige după ajutor.   

Incapacitatea de reacție îți creează repulsie față de tine însăți. Dincolo de teamă, în primul rând, aceste victime se judecă pe sine tocmai pentru că și-ar fi dorit să reacționeze altfel și nu înțeleg de ce nu au făcut-o. De aceea e important să apeleze la servicii de suport, să înțeleagă că nu este ceva greșit la ele, ci este un tipar de reacție firesc la traumă.

Camelia Proca, director A.L.E.G.:

Autoînvinovățirea blochează și mai mult victimele. „Dacă te desconsideri, «cum am putut lăsa să mi se întâmple așa ceva» și mai mult te dezarmezi”, spune Proca. 

„M-am umilit ca să fie bine”

Ștefania povestește că nu a îndrăznit să îi spună soțului ei despre abuzul sexual. 

„Soțul meu a spus, de când ne-am căsătorit, că dacă o să am vreodată de-a face cu alt bărbat, o să se despartă de mine. Mi-a fost frică și de asta. M-am umilit ca să fie bine. Așa am crezut eu că o să fie bine”.

Spune că îi era frică că va pierde lucrurile cele mai importante din viața ei: familia și locul de muncă. 

„Ajungeam acasă și plângeam. Mă întrebau copiii, mă întreba soțul. Le spuneam că am avut o zi grea, că colegii sunt nemulțumiți, că sunt și eu la început. Bine, erau lucruri care chiar se întâmplau, dar fapta asta nu am putut să le spun, faptul că m-a abuzat, m-a obligat”, relatează femeia. 

„Încercam tot timpul să mă ascund. Să nu se vadă suferința. Nu puteam să mă bucur de oameni, de copii”, adaugă aceasta. 

1.864 de sesizări de viol anul trecut

În 2020, s-au înregistrat 1.864 de infracțiuni de viol, dintre care 779 asupra unui minor, conform datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române pentru Libertatea. La nivelul județului Dolj, au fost înregistrate 55 de sesizări de viol anul trecut, au precizat reprezentanții IPJ Dolj.

În Codul Penal, violul este definit ca „raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere”. 

Constrângerea poate fi una psihologică, când victima se simte obligată să facă ceva, explică Beatrice Chirilă, psiholog la Fundația Ușa Deschisă/Open Door Foundation, care lucrează cu victime ale traficului de persoane.

„Orice persoană care vine și declară un abuz, în primă instanță, trebuie crezută. De ce să existe dovezi ale abuzului și de ce să nu existe dovezi ale lipsei abuzului? Presiunea se pune tot pe persoana care a suferit un abuz. Asta adâncește inclusiv vulnerabilitatea, neîncrederea în oamenii din jur, stima de sine scăzută. Dacă din start eu nu sunt crezută când vreau să reclam un abuz, de ce l-aș mai reclama pe viitor, să ajung iar să fiu retraumatizată, să mi se spună din exterior că este vina mea?”, spune psihologul.

Victimele violențelor sexuale pot să dezvolte sindrom de stres posttraumatic (PTSD).

„Eram cu moralul la pământ”

Ștefania spune că Ionuț Anghel a mai abuzat-o sexual de patru ori, până în februarie 2020. 

„Nu știu să zic data, toată lumea întreabă când exact. Ce era, să încercuiesc în calendar? Înseamnă că eram nebună să fac asta, or eu încercam să uit. Nici acum nu îmi amintesc toate datele exacte. Îmi spuneam mereu, lasă că o să fie bine. Omul ăsta trebuie să înceteze”, povestește asistenta.

Scenariul a fost similar, de fiecare dată, spune aceasta: o chema în biroul lui, într-un salon sau în magazia de materiale, cu un pretext legat de muncă, începea să o amenințe, „uite ce a pățit cutăriță, asta o să pățești și tu, nu ești la nivelul colegilor”, apoi o abuza sexual.

„Remarcile negative cu privire la propria persoană, nu îți faci treaba cum trebuie, nu ești bună de nimic, au un impact psihologic asupra stimei de sine”, precizează psihologul Beatrice Chirilă. 

Violența verbală și înjosirea îi scad victimei șansele de a a-și găsi resursele interioare și de a se opune.

Camelia Proca, director A.L.E.G.:

Aceasta explică și că violența este, în general, despre control. Controlul altui om.

„Eram demoralizată. Eram cu moralul la pământ. Mi-era foarte rău, mă duceam acasă plângând și nu puteam să spun nimic”, povestește Ștefania. 

Ionuț Anghel nu a răspuns acuzațiilor

Am încercat să luăm legătură cu Ionuț Anghel în repetate rânduri, prin apeluri telefonice și mesaje, unde i-am trimis o serie de întrebări legate de evenimentele descrise de Ștefania Sîrbu, dar acesta nu a răspuns. Anghel a declarat pentru ziarul Adevărul că acuzațiile care i se aduc sunt false. 

„Este o înscenare, o răzbunare tâmpită din partea unei colege, nu am înţeles de ce a făcut chestia asta. Sunt bulversat, traumatizat, nu se poate aşa ceva. Am avut nişte polemici pe teme de serviciu, dar nu înţeleg de ce a făcut chestia asta, chiar nu pot să înţeleg. Un lucru este cert: nu m-am atins de ea, nu i-am făcut nimic”, a spus Anghel.

Cum și-a făcut Ștefania curaj să vorbească despre abuzurile sexuale și ce consecințe a avut asta, în partea doua a acestui material.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro