VIDEO | Autismul virtual, pericolul care ne amenință copiii. Mărturia unei mame: ”Am renunțat la televizor și băiatul meu a început să vorbească”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Efectele gadgeturilor asupra copiilor pot fi devastatoare: ajung să nu mai reacționeze la vocea umană și dezvoltă ticuri în modul de a se juca.
Cuprins:
Cum s-a văzut în parc, micuțul Tudor a început să alerge vesel către locul de joacă. Așa cum ar fi făcut orice copil normal. Nimeni n-a mai putut să-l prindă din urmă. Mama lui știe însă cât mai are de lucrat: ședințe de terapie, exerciții acasă, interzicerea oricărui contact cu gadgeturile lumii de azi.
Tudor are o tulburare din spectrul autist agravată de autismul virtual. Adică uitatul la televizor și jucatul pe telefon, încă de când avea câteva luni. Pentru că nu putea să stea o clipă locului, înainte să împlinească doi ani, a fost dus la medic. Așa a aflat Elena Micu de afecțiunea băiatului său. Dar chiar cu diagnosticul în mână nu i-a venit să creadă și, mai mult, tot nu a putut să îi taie complet programul de uitat la televizor.
„Este un copil foarte agitat și singura modalitate ca să-l pot calma și să stea liniștit măcar o jumătate de oră sau o oră, ca eu să îmi fac treaba, a fost televizorul sau telefonul. În special televizorul, care tot timpul era deschis și eu credeam că el nu se uită la televizor, doar că imaginea ecranului întotdeauna atrage copiii și îi fac să intre într-o lume a lor, să nu conștientizeze ce se întâmplă în jurul lor, practic se închid ca într-o bulă”, povestește Elena.
„Am închis o săptămână televizorul. Și băiatul a început să vorbească”
Abia după ce a fost la o conferință a psihologului Teodor Zamfir, coordonatorul proiectului „Stop autismul virtual”, și-a dat seama cât de mult rău îi făcea lui Tudor televizorul, chiar dacă se uita doar la desene animate sau muzică. „Tudor nu răspundea, nu se întorcea, aveai impresia că e surd. Tudor a avut fixații la uși. Dacă îl lăsai o oră să închidă și să deschidă ușa, Tudor stătea o oră și închidea și deschidea ușa, nu îl luai de acolo, nu îți arăta cu degetul. Tudor de trei zile arată cu degetul, dar foarte rar și arată cu mânuța așa cumva. Și am zis: Stop! Am oprit telefon, am oprit televizor, deci televizorul la noi în casă e pe post de cutie neagră. Și într-o săptămână Tudor a început să vorbească. Am rămas foarte mirată, el ca și bebeluș nu a gângurit, nu a scos sunete dintr-astea și acum… A fost o minune pentru noi”, spune emoționată mămică, în timp ce mai aruncă un ochi la copilul ei care se zbenguie la locul de joacă.
Tudor merge la terapie zilnic și asta împuținează mult veniturile familiei. Ba chiar tatăl a trebuit să plece la muncă în străinătate ca să poată să îi întrețină.
Jocurile pe tabletă provoacă o plăcere mai mare decât contactul sexual la adulți
Psihologul Teodor Zamfir a văzut zeci de copii cărora după ce li s-a tăiat porția de „virtual” au început să redevină copii normali. Și inițial nu răspundeau la nume, nu înțelegeau limbajul simplu, nu aveau contact vizual cu cei din jur. Simptome tipice pentru copiii autizați prin vizionarea TV. Așa că atunci când este chemat să evalueze un copil, prima întrebare pe care o pune este: cât stă la televizor și pe tabletă?
„Jocul în general este un joc repetitiv și stereotip, nu este unul simbolic, în care copilul să se prefacă că se joacă de-a ceva, ca mama, tata, că poartă o discuție, că de fapt așa se dezvoltă limbajul și comunicarea și imaginația și creativitatea. În acest moment de stereotipii sau de jocuri stereotip ale copiilor se descarcă undeva între 200 și 300% serotonină și dopamină care sunt hormonii fericirii, mai mult decât în timpul unui act sexual, ca să vă dați seama, ei găsesc o plăcere enormă în acele jocuri. Și tocmai de aceea noi ca părinți trebuie să identificăm din timp aceste jocuri stereotipe și repetitive care nu au o logică anume”, explică specialistul.
Practic, copilul nu mai este educat de oamenii din jurul lui, ci de gadgeturile cu care intră în contact și el nu mai este atent decât la ele: „Copilul ajunge să nu mai fie interesat de vocea umană, a mamei și atunci el începe să fie interesat doar de anumite zgomote, zgomote din reclame, din desene animate și în rest este o persoană care parcă nu ne aude, nu răspunde la nume când îl strigăm, nu înțelege limbajul, fiindcă el nu percepe vocea noastră, umană”, mai spune Teodor Zamfir.
Campania „Stop autismul virtual” va încerca să educe mamele încă de când sunt gravide. Pentru că cel mai mare pericol este pentru copiii până în 2 ani. La 90% din cazurile de copii cu vârste între 2 și 3 ani, diagnosticați de medicii neuropsihiatri cu tulburări din spectrul autist, specialiștii asociază ca factor declanșator vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală. În special în cazurile în care copiii sunt lăsați în grija device-urilor în medie 5 ore pe zi.
