Băiețelul cu o «bubă» în burtică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cristian e un băieţel de 5 ani care, ca oricare copil, vrea să se facă mare. Mămica lui îl închină în fiecare noapte când îl înveleşte în pătuţul din spital şi-l roagă pe Dumnezeu să-i facă bine puiuţul, să crească mare şi sănătos. De şase luni, ea, femeie de la ţară, a învăţat atât de multe despre cancer… Ca să-şi ajute copilul.
Mariana are acasă, în comuna Nădrag, judeţul Timiş, trei copilaşi care o aşteaptă şi care se topesc de dor. Din luna mai, ea şi Cristian sunt internaţi la Spitalul Luis Ţurcanu din Timişoara. În aceste şase luni au fost acasă doar de 4 ori, după câte o cură de citostatice, când analizele lui Cristian au ieşit bunicele.
În acele scurte popasuri acasă, mama încerca să le umple dorul celorlalţi trei copii, frăţiorii lui Cristian de 11 ani, 9 ani şi fetiţa de un an şi două luni. Pe cea mică, Mariana o lăsase în grija bunicii când avea 8 luni, iar ea a trebuit să plece de urgenţă la Timişoara cu Cristian.
Îi plânge sufletul, fiindcă nu-i este aproape, să o vadă cum creşte, să-i ofere şi ei o viaţă mai îndestulătoare… Dar băieţelul ei bolnav are atâta nevoie de ea! Iar acum e în momentul în care simte că nu mai poate, că au şi ea, şi ai ei nevoie de ajutorul semenilor.
“Nu mai cum să muncesc, să mai câştig şi eu ceva pentru copilaşii noştri. Acum sunt tot timpul cu Cristian, mai mult prin spital, iar ăştilalţi trăiesc cum pot. Bărbatul meu munceşte doar cu jumătate de normă, atât a găsit, şi trebuie să se îngrijească de copii. Noroc cu soacra mea, că a luat- o pe cea mică la ea s-o crească. Ne e greu financiar de când s-a întâmplat cu băieţelul, de când i-au depistat neuroblastomul abdominal, iar acum ne aşteaptă autotransplantul , cum ne-a spus doamna doctor. Cristian a făcut 6 cure de citostatice până acum, mai are 4, cum spune protocolul de boală, apoi îl vor pregăti pentru operaţia de autotransplant”, ne-a povestit Mariana, mama lui Cristian Farcaş.
Diagnostic tardiv, însă şanse există
Regretă că medicii de la spitalul din Lugoj nu au depistat boala micuţului ei mai din vreme, căci poate ar fi avut mai multe şanse, cancerul nu s-ar fi întins spre oase. Acum, după şedinţele de chimioterapie, neuroblastomul s-a micşorat, dar trebuie redus total.
Când mergea la doctor cu băiatul, la Lugoş, fiindcă vomita, nu avea scaun decât după câteva zile, îl durea burtica, ba chiar devenea şi febril, i s-au dat tratamente pentru constipaţie şi pentru dureri. În luna mai, când a ajuns de urgenţă cu Cristian la spital, i-au făcut o radiografie, au spus că e suspect de ocluzie - “încurcătură de maţe”, spune Mariana - şi i-au recomandat să meargă cu copilul la Timişoara.
Au plecat de urgenţă acolo, iar după primele investigaţii, Cristian a fost băgat în operaţie. Atunci chirurgul a depistat neuroblastomul, a luat proba pentru biopsie, iar rezultatul a confirmat bănuiala. Cristian ştie că are în burtică o bubă şi că doamna doctor o să-l vindece, dacă el e cuminţel şi face tot ce-i spun mămica şi doamnele asistente.
Se joacă în salon cu ceilalţi copii şi e fericit când vreunul dintre ei are tabletă sau telefon cu desene animate. Deja ştie toate procedurile pe care trebuie să le facă el sau colegii de cameră. Nu mai întreabă nici de ce lui nu-i mai creşte părul, fiindcă şi ceilalţi sunt la fel ca el.
“Sper ca doamna doctor şi Dumnezeu să ne ajute să scăpăm din încercarea asta. Va fi greu cu autotransplantul, dar nu există altă cale, nu se poate opera nicicum tumora, că-i pe un vas ce merge la inimă. Dar ce să facem, trebuie să-mi salvez copilul!”, îmi spune cu glas sugrumat femeia.
Ne roagă să-i ajutăm familia, care se zbate în nevoi. Sunt multe nevoi pentru cei patru copilaşi ai ei, iar venitul lor este extrem de mic de când Mariana şi Cristian au luat drumul spitalului şi trebuie să plătească deplasări şi unele medicamente.
Dacă vreţi să faceţi o faptă bună şi să ajutaţi familia Farcaş, greu încercată în aceste momente, vă rugăm să daţi un SMS la 8828, cu textul “Cristian”. Poate că împreună vom reuşi să le oferim nişte sărbători de neuitat şi un strop de bucurie într-o mare de amărăciune.
