„Baietelul meu ar putea sa-si recapete vederea”

Atunci s-a hotarat transferarea noastra la spitalul de copii Budimex. Acest spital, impreuna cu personalul medical de la etajul VII reanimare, a fost sansa noastra. Daca nu ajungeam acolo, in ziua de azi baietelul meu nu exista. A fost internat cu diagnosticul de „septicemie”. Nu vreau sa va spun cat am stat in spital cu el, din maternitate in spital de copii, si de cate ori mi s-a spus ca nu are nici o sansa de supravietuire. Intr-un final, am putut sa plecam acasa. Pe la patru luni aveam sa primim o grea lovitura: baietelul nu vedea. Ni s-a spus ca retina i-a fost distrusa de oxigenul din incubator si ca nu sunt sanse sa vada vreodata. Pana la varsta de trei ani, am umblat din medic in medic, dar verdictul a fost acelasi. Am trimis fax in Belgia – nici o sansa, in Israel – nici o sansa. Totusi nu ne-am pierdut speranta. Un anunt dat in ziarul Libertatea, in care se facea cunoscut ca niste medici rusi fac consultatii in tara noastra. Am ajuns la consultatie si ne-au pus acelasi diagnostic, dar ne-au dat si ceva sperante. Ne-au spus ca ar putea recupera ceva daca mergem in Rusia – Cebocsari, la Institutul de microchirurgie oculara. Ne-am bucurat nespus. Ne-am interesat cat costa aceasta plecare si ni s-a spus: 2.000 de dolari. Ne-am intristat putin pentru ca nu aveam atatia bani. Atunci am hotarat sa vindem casa, ceea ce am si facut. Ne-am mutat cu chirie la o ruda de-a sotului (unde stam si acum) si am plecat la Cebocsari, unde am aflat ca baietelul nostru ar putea vedea daca mergem acolo de doua ori pe an, pentru tratament. Am fost de sase ori si rezultatele nu au intarziat sa apara. Copilul vede 0,3 cu ochiul stang, iar cu dreptul a inceput sa vada lumina. Urmeaza sa plecam din nou, in anul 2003, dar nu mai avem bani nici macar pentru o plecare, dar pentru doua nici atat.
Nu am vrea sa intrerupem acest tratament, pentru ca s-ar darama tot ce am cladit pana acum si de aceea apelam la bunavointa celor care au posibilitatea sa ne ajute financiar, pentru ca baietelul meu sa nu ramana in intuneric.
Elena Ilioaica, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE