Voci puternice din UE (Merkel, Sarkozy) apreciază că actuala criză economică a relevat că nu toate cele 27 de “rotiţe” ale Uniunii au mers rotund, ceea ce dereglează întregul mecanism. Trimiterile la România şi Bulgaria sunt evidente. Tot mai insistent se agită reconsiderarea drepturilor de decizie ale nou-veniţilor. Conservatorii văd cercuri concentrice de putere: nucleul vechi şi bogat şi abia apoi “ceilalţi”. Durii pun în discuţie chiar Tratatul de la Lisabona, contestând drepturile egale ale celor 27, inclusiv deţinerea a câte unui portofoliu de comisar. Puternicii UE mârâie şi în privinţa cotei de participare la Bugetul UE, chestiune care a circulat mai mult sau mai puţin făţiş şi la recentul Consiliu European, la care a fost prezent Traian Băsescu, dar despre care nu a catadicsit să informeze pe larg naţiunea.
Unde e, deci, România? Jos, jos de tot. Ca PIB, ocupă împreună cu Bulgaria ultimele două locuri. Ca evoluţii actuale însă, suntem chiar ultimii, vecinii din sud ieşind din recesiune fără împovărătoare împrumuturi externe şi fără să-şi jupoaie populaţia. Asta, în timp ce ineficienta politică economică românească, mai ales din ultimul an şi jumătate, a stârnit vehemente observaţii critice la Bruxelles, iar “programul de austeritate” - bezmetic, sufocant - e fără corespondent şi de neacceptat în niciuna din celelalte 26 de ţări. Ale căror guverne ştiu limita şi nu cutează să-şi “eutanasieze” popoarele.
Aceste chestiuni vitale nu s-au aflat pe agenda de la Snagov. Nu preocupă nici Guvernul, poticnit de propriile minciuni, diversiuni, manipulări şi ambiguităţi. Vor trezi barem “sfatul înţelepţilor”, Curtea Constituţională, care azi dezbate soarta a milioane de oameni deja covârşiţi de necazuri şi aflaţi în prag de revoltă? Este, într-adevăr, o problemă gravă, de securitate naţională. Dar nu cum o vede Boc.